Ce rele îți poate face o căpușă? Schema simplă

Introducere în „căpușologia” de primăvară

Fiindcă prima mea postare despre căpuşe (o găsiţi în josul paginii) a avut un interes uriaş, asortat cu sute de comentarii, întrebări, opinii contrarii şi, ca să nu răspund individual, am decis o completare schematică.

Îmi aparţine. N-o veţi găsi nicăieri sub această formă, iar ea se adresează nu specialiştilor/medicilor, ci vouă, celorlalţi. Pentru uşurarea înţelegerii.

Această clasificare a fost necesară după ce întrebările voastre, (chiar contrazicerile/polemicile), mută subiectul “căpuşa” din punctul 1 în 2, din 2 în 3 apoi retur, amestecând voiniceşte lucrurile. Amestecând Boala Lyme cu chirurgul şi penseta. Antitetanosul cu spirtul, buba de puroi cu eritemul Lyme. Frisonul cu şocul anafilactic. În paralel, amestecă prevenţia cu tratamentul unei boli. La urmă, amestecă disperarea determinată de presă şi necunoaştere (fenomen la care m-am referit în text), cu suspiciunea seninătăţii (mele) în faţa unei boli fatale.

Or exact aici apare diferenţa dintre un medic cu experienţă, corect documentat şi supoziţii pe rețele de socializere, cancanuri în ziar, folclor la TV.

Ce probleme medicale ridică muşcătura de căpuşă?

O parte sunt aceleaşi cu orice altă plagă determinată de o insectă, iar o parte sunt specifice.

1. Probleme mecanice. Tip “corp străin”. Spre deosebire de un ţânţar sau o albină, (de exemplu), căpuşa are acel „cap mai volumins decât un ac”, prin care pătrunde sub tegument. Asta face ca extracţia/îndepărtarea ei, să fie uneori mai dificilă. UNEORI, zic. Important este să fie scoasă complet, să nu rămână o bucată de căpuşă în tine. Ce-i de priceput aici? Că, dacă rămâne, vezi şi singur că a rămas o bucată. Nu ai nevoie de o echipă de profesionişti să-ţi spună că acolo, la locul muşcăturii, mai există ceva. Deci trebuie scos restul exact cum ai scoate o așchie. Și nu apelând 112.
2. Alergice. Alergia declanşată local (sau mai rău – general!) de o căpuşă, este aceeaşi cu orice altceva care determină o alergie. Aici este RARISIMĂ. La un şoc anafilactic (cea mai nefericită şi gravă formă a alergiei) e chiar indiferent dacă-i de la căpuşă, sau viespe, zmeură, vopsea de păr, sau dacă nici măcar nu ştii de unde! Zău. Este viaţă şi moarte, motiv pentru care voi scrie separat despre alergii. Că şi aici e cu dichis. Există alergii banale tip urticarie, alergii paroxistice gen şoc, sau fenomene autoimune cu bătaie lungă, evoluând cu anii.
3. Infecţioase. Adică microbiene. Un microb rar (dar grav) este cel care dă boala Lyme. Se cheamă Borrelia. Însă nu-i doar el. Poate fi şi cel ce dă tetanosul, dar şi multe alte microorganisme care pot determina o infecţie. Incluzând stafilococul. Subiecul „căpușa” conspectat de mine, îl găsești aici: