Compensarea medicamentelor= nebunia de pe lume!
La noi în Românica mioritică, nimic nu-i cu da sau nu.
E depinde.
Nimic nu-i ce PARE a fi.
Contează din ce unghi privești.
Nimic nu-i laudă, fiindcă pare jignire, nimic nu-i ofensă, fiindcă de fapt proslăveai.
No. În acest context, să analizăm împreună ipotetica (și frecventa situație) când un medic specialist, altminteri binevoitor, se uită pe cuponul tău de pensie, și-ți spune:
-Aha. Ai pensie de 657 lei. Dei sub 700. Du-te la medicul de familie, ca să-ți compenseze 90 % acest medicament.
Păi, aparent zice bine. Dar practic e așa:
- Să vedem dacă acela e singurul tău cupon pe pensie.
- Dacă, pe lângă el ai și indemnizația socială, chiar și atunci când cele două cumulate sunt sub 700, treaba cade. Fiind interpretat fiscal ca ALT VENIT.
- Dacă ai bani la vreo bancă, chiar dacă dobânda la ei e 1 leu, treaba cade.
- Dacă ai ORICE fel de alt venit, oricât de mic, gata.
Dacă totuși criteriile 1-4 te includ, urmează să ne asigurăm că:
- Medicul de familei are loc pentru tine pe ziua în care ai vrea
- Că medicamentul cu pricina NU are protocol sau, dacă are, că specialistul a completat corect scrisoarea medicală
- Că specialistul a prescris medicamentul compensabil – pe diagnosticul permis
- Că specialistul care ți-a dat scrisoarea, e din specialitatea permisă de protocol
- Vedem dacă compensarea acelui medicament nu contravine celorlalte deja compesate la medicul de familie, în aceeași lună.
- Și or mai exista puncte, dar mi-e lene să le dezvolt. Destule-s astea zece ca să înțelegi de ce nu-i cu DA sau NU, ci cu depinde + un roman explicativ în zece volume+ două coronare de medic +10 neuroni distruși la fiecare compensare în zona crepuscular- idioată.
