Liderii, nevasta acră şi berea caldă.

Eu am în mine, în străfunduri, crezul liberal. Aproape pătimaş. Fanatic.

Cred în autoreglarea pieţei, dacă-i dai şansa să se autoregleze.

Că-i junglă? Da. Însă rezultatul final, după ce sari peste sacrificii, este unul real, curat, nepervertit.

Principiul îl văd aplicat şi-n educaţia copilului. O vreme, ca părinte, “creezi legi pentru el”, fiindcă-i mic şi necopt. Dar, după aceea, el adolescent, îl laşi să-şi facă drumul – respectând legile tale. Îţi înăbuşi, ca mamă, anxietatea, muşti din pernă. Dar îl laşi în voia pieţei libere.

Produsul final va avea preţul real. Fără „pudră pe rahat”.

Șiţi de unde-mi vine asta? Azi.

De la frământarea, în domeniul nostru medical, că la nivel aşa-zis “sindical”, invariabil nu avem lideri pe gustul nost`. Nu că minerii, sudorii sau dascălii ar avea. Numai că io-s medic…

Problema-i că – Ok, nu ne plac, dar niciun contestatar pătimaş nu se bagă să-i înlocuiască, el lider, la momenul votărilor.

La fel în politica mare. Ajungem să aflăm că nici măcar n-avem cu ce înlocui ipoteticul rău, motiv pentru care… ce rost are să votăm…

Iar aceste două exemple, oarecum derivate dintr-unul într-altul, mica şi marea politică, se vizualizează concret la mare, pe litoralul românesc, vara. ÎNCĂ.

De ce se poartă comercianţii români cu noi ca porkku` pe litoral? Și ne ţâpă agresiv halba cu bere pe masă? Și ne-o dau caldă? Și mai că nu ne-njură?

– Fiindcă-şi permit. Fiindcă-n plin sezon stăm pe patru rânduri la coadă, cerşindu-le berea.

Fiindă n-au concurenţă. Fiindcă au plătitori. Fiindcă AU CU CINE să se poarte urât.

De aia.

Sau şi mai simplu.

De ce-i Măriuca – nevastă acră, cicălitoare, nervoasă şi mereu nemulţumită de soţ?

Fiindcă-l are. Are cui îi reproşa.

(PS. pentru feministe. Și invers!!)