Medicina de familie – o specialitate! NU eşecul unui student
În urma avalanşei provocare de mine ieri, pe FB, la subiectul: generalist-pediatru- MF, dezvolt subiectul. Ca să ne cunoaştem mai bine, medici de familie – pacienţi. Și să pricepem de ce, AZI, afirmaţia „eu nu-mi dau copilul la generalist, îl duc la pediatru”, este în afara logicii şi a adevărului.
Pornesc de la origini.
1.Înainte de revoluţie, specialitatea MF (medicină de familie) nu exista.
Dădeai admitere la medicină, optând din start pentru generală, pediatrie, sau stomatologie. Pe oricare dintre ele, urma să capeţi o slujbă la stat, devenind generalist=medic de circă adulţi, pediatru= tot de circă dar pediatrie, sau stomatolog. Odată cu trecerea anilor, îţi vei fi dat gradele profesioanle, cel mai înalt fiind acela de medic primar. Puteai însă să te şi desprinzi de bază, devenind „medic specialist”: orl, chirurg, internist, etc. Oricând, un chirurg se putea răzgândi şi să lase chirurgia, mergând să profeseze la un dispensar rural, de exemplu, şi să facă „medicină generală”. Asta teoretic. Fiindcă, practic, nu cred ca vreun chirurg să fi făcut aşa o dobitocie. DAR!!! de voia, PUTEA.
Acuma. Urmăriţi ce scriu eu mai jos şi veţi vedea că AZI un chirurg NU se poate face MF fără examen de rezidenţiat şi acces în specialitatea MF.
2. După revoluţie s-a înfiinţat SPECIALITATEA MF. Ea se obţine după terminarea facultăţii, dând examen de rezidenţiat, pregătindu-te încă 4 ani şi, la urmă, printr-un examen de specialitate, devenind specialist MF.
Asta este AZI!!!
Mai exact, medic generalist (în clasica accepţiune), azi NU ESTE EGAL cu medic de familie.
Nu poţi face medicină de familie fără specialitate, nici generalist fiind, dar nici internist, dar nici dermatolog. Este OBLIGATORIU să iei rezidenţiatul şi să te pregăteşti cei 4 ani!!! Un dermatolog NU POATE profesa în cabinet MF, după cum nici MF nu poate face legal dermatologie.
Concret ce se întâmplă, deci?
Termini facultatea şi decizi: vând medicamente, sau fac specialitate? Păi, hai să fac specialitate. Care? MF, cardio, chirurgie, urologie, etc…toate prin examen de rezidenţiat.
E vital să înţelegeţi că AZI, MF este o specialitate. Una chiar serios vânată!
De unde apar neclarităţile voastre?
De la momentul „post revoluţie”, când s-a făcut trecerea între sisteme, iar medicii care aveau deja vechime în cabinete ( îşi făcuseră ceauşista stagiatură de 3 ani la un spital), au intrat direct în examentul de specialitate MF, fără să mai treacă prin rezidenţiat. De aceea, pe parafele MF-ilor voştri mai sunt scrise diverse chestii, fiindcă aparţin generaţiei de tranziţie.
AZI-
Un pediatru de la spital nu-şi poate deschide cabinet MF în buricul târgului. El trebuie întâi să DEVINĂ MF!!! Adică altă specialitate. La fel şi invers. Acu` să revenim la copii, adulţi.
Mefeii au un trunchi de pregătire, în acei 4 ani după facultate, care conţine şi pediatrie şi neonatologie, vaccinologie etc, MULTĂ.
Dacă aveţi neclarităţi vă răspund, desigur acelora care recunosc din start că sunt mai bine documentată pe problemă decât o aprozăreasă care are copil cu febră şi umblă la un MF pe a cărui parafă scrie ȘI pediatru. Nu mă bag în analiza cauciucurilor de iarnă, nici a noului guvern, ci a specialităţii mele, despre care probabil ştiţi foarte puţine. Și foarte greşit.
Clar si la obiect!
multi ani de scoala la medicina asta….ai mare dreptate in tot ce spui….seara faina
Mi se pare stupid sau nu înţeleg eu bine? Medicul de familie face triajul, recunoaşte bolile şi trimite în cazuri mai grave pacientul către un specialist. Mie mi se pare că medicul generalist, internistul, pediatrul pot să aibă aceleaşi cunoştiinţe pe care le-ar avea şi medicul de familie. Legea şi în cazul ăsta pare ciudată. Dacă eşti medic chirug şi suferi un accident de nu mai poţi opera, trebuie să faci alţi trei ani de scoală să te specializezi pentru medicina de familie? Iar dacă cei mai buni medici sunt oricum cei care optează pentru examenul la MF, cum o să fie ceilalţi, chiar şi după 5-7 ani? Neurochirurgul, cardiologul ar trebui să fie „hardcore” (Grey’s anatomy….) Numai la noi se poate aşa ceva!!!
Textul meu a fost unul de informare, nu unul de analiză politică, nici de sistem sanitar, nici de bugete. Apoi- n-am spus că CEI MAI BUNI, ci CEI MAI MULȚI optează pentru… TOCAMI fiindcă pregătirea e mai scurtă și mai rapidă. Optând mulți, crește concurența, iar concurența aduce progres.
Spui așa- „Mie mi se pare că medicul generalist, internistul, pediatrul pot să aibă aceleaşi cunoştiinţe pe care le-ar avea şi medicul de familie.” Aci greșești. Bate la ușa oricărui internist și vezi dacă știe să urmărească o gravidă sau un sugar. Ia orice pediatru de la spital și vezi dacă cunoaște efectele adverse ale tratamentului cu digoxină. Că toți le-ar putea învăța, repeta în timp? CATEGORIC!! No medicul de familie, față de absolventul de facultate generalist sau specializatul deja pe ceva anume, a parcurs acel timp de studiu. Totu-i ca tu să vrei să înțelegi, sunt convinsă că eu sunt explicită și am talent didactic.
Cred că m-ai înţeles greşit sau eu te-am înţeles greşit. Nu contează. Principalul e că m-am lămurit acum.
Bon. Vezi tu, eu încerc să descâlcesc ițele fără aroganță. Pur și simplu să ajut la înțelegerea lor. Cred că îmi fac foarte bine treaba de MF, am avantajul faptului că lucrez la țară, locuiesc în sat, îmi cunosc parohia cum nici popa poate n-o cunoaște. Am ajuns la performanța că oamenii mei, veniți de la spital, trec întâi pe la mine să întrebe dacă sunt de acord cu acel tratament. Eu nu am nevoie să le refuz un bilet de trimitere, fiindcă nici nu mi-l cer cu de la sine putere, iar când zic eu că e de mers mai departe, CHIAR e de mers. Ce înseamnă un MF bun? Să vadă totul unitar, să știe să oprească un tratament antiinflamator dat de reumatolog pe felia lui, fiindcă bolnavul are ulcer cu două perforații, iar reumatologul nu a avut această informație când a decis terapia. Înțelegi? Asta nu înseamnă că reumatologul e bou. E FOARTE bun! Înseamnă doar că EU, MF sunt la fel de bună. Fiindcă eu sunt specializată pe organism ca TOT unitar și veghez să râmână așa, să nu greșească nimeni între paliere. Centralizez toate datele. La mine e cheia.
Sunt convinsă că eşti foarte bună în ceea ce faci. La fel este şi medicul meu de familie şi eu mă duc s-o consult de câte ori mi se prescrie un tratament în altă parte. Am reuşit şi eu să evit câteva boacăne. Este adevărat că doamna doctor a mea, cât şi cea din copilăria mea (pediatre fiind) au reuşit să fie doctori de familie remarcabili. Poate de asta credeam greşit că şi un pediatru poate face munca de MF. La pediatra mea, care-mi era şi vecină, mă ducea mama pentru toate problemele şi merg şi acum în vizită când merg la ai mei. Eu nu vreau să zic nimic de rău de medicii ce au terminat facultatea după Revoluţie. Oricum sunt pe principiul că omul sfinţeşte locul. Sunt convinsă că nu sunt foarte mulţi medici de ţară atât de dedicaţi meseriei cum eşti tu. Socrul meu are probleme că mai mult îl consultă asistenta decât doctoriţa. Dar este un caz particular. Doctoriţa nu locuieşte în sat, face naveta la vreo 40 de km şi merge destul de rar şi stă foarte puţin la cabinet. Oricum, mă gândesc că nu este o regulă asta. Sper să fie o abatere de la regulă, de fapt. Dar aşa rar cum a venit, totuşi ea l-a trimis pe socrul meu la spital când a fost nevoie, aşa că este un medic competent dar, din păcate, nu-i foarte prezent.
Acum, pupaza peste colac sau colac peste pupaza, cum doriti dumneavoastra, rezidentiatul in medicina de familie are o durata de 4 ani incepand cu 01.01.2017.
Ole doamna doctor. Scurt și la obiect și foarte adevărat. Din păcate , putina lume știe aceste aspecte și ne apreciază pentru cunoștințele noastre( care nu sunt puține, din contra). Nu este ușor sa îți schimbi cipul la fiecare 10 min ( paciente cu faringita, pacient cu fibrilație auriculara, pacient cu hemoroizi, etc etc. Eu sunt mandra de specializarea mea și nu as schimba.o pentru nimic în lume
Nici eu, Alina! Îți dai seama…
Toata admiratia mea pt medicii de familie dedicati si in special pt dr Otilia Tiganas! Felicitari!