O seară FB cu rime jucăuşe

Seară FB ca toate altele. Totul porneşte de la o postare a mea, reclamă la prăjituri săseşti în Braşov. Când distribui FB povestea, eu inventez o poezioară. O aveţi mai jos. Imediat după, porneşte caruselul unui dialog on line, „seducţie on line” în rime, el- Mihai Maxim, eu Otilia Ţigănaş. Nu ştiam niciunul cine-i celălalt, cred că în aceeaşi seară ne-am şi „cerut prieteniile” – vorba aia.

Dialogul în versuri care va urma este copy-paste de pe peretele meu, absolut real, doar adaptat şi îngrijit şi corectat şi cizelat la tehnoredactare. (Doară suntem literaţi, nu doctori în ştiinţe!). O să vedeţi cum ne-am făcut noi curte în rime.

Aşadar, poezioara reclamă la postarea cu prăjiturile:

Gust divin ne este miza,
Preţul depăşeşte criza,
„Prăjituri Tante Luiza”!!

M

Hai, bre…
Mă tot îmbii la bunătăţi,
Că mă îngraş, privind pieziş.
Nu-i vorba, ca şi-n alte dăţi,
Mă satur din priviri. N-am mărunţiş.

O

Cred că te-alinţi şi ai mărunţi!

Iar de-ngrăşat, să fim serioşi

Şi tare-mi e că doar mă-nfrunţi,

Cum fac toţi domnii ruşinoşi.

M

Că situaţia e roză,
O vede azi o lumea-ntreagă.
Urarea-n versuri mi-e beteagă,
Fiindcă eu scriu numai proză.

O

Dar de betegi m-ocup chiar eu!

Iar proză scriu şi eu, vezi-bine.

Un martor mi-e chiar Dumnezeu

Că azi pusăi ochii pe tine.

M

Maxim? Un scriitor minor.
Să-l laşi, nu-i la televizor
Nu vei găsi cu el vreo poză,
Că scrie toate celea-n proză.
Nu l-ai citit? Păi, n-ai pierdut nimica.
E plină lumea de nebuni, de fandosiţi.
Ce-o vrea şi ăsta? Te apucă frica
Când banii daţi pe cărţi sunt irosiţi.

Citi-mi-ai cărţile, duduie,
Stând ghemuită, pe podea,
În timp ce fumul stă să suie
Dar încă leneveşte pe-undeva.

O

Nu le-am citit. Aşa-i, mă scuzi.

Citi-ţi-le-aş măcar acu!

Dar cum s-o fac, când zici tot NU

Şi simt mereu cum mă refuzi?

M

Tu mă ataci în versuri fine
Şi apoi, şoptit, mă chemi la tine.
Las manuscrisul meu, cu dor,
Şi nu-ţi cer drepturi de autor.

O

E bine-aşa. Accept oferta,

Deşi mereu EU te-am chemat.

Nu-s mafiotul cu omerta

Dar tot te bag crunt în păcat!

M

Ca să nu zici că spun tot NU
Când nu ştiu ce-mi vei zice tu,
Să-mi dai adresă emailată
Să pot să le trimit odată.

O

E desuet ce-mi ceri, băiete,

Adresa…io-s copil rebel!

Că or fi cărţi, c-or fi caiete,

Mi le aduci fix la motel.

M

Să vin la tine la motel
Aşa, cu cărţile în plasă,
Ar însemna să fii model

Sau poate chiar să-mi fii mireasă.

Ca-ntr-un catren de Păstorel,
„Doptoro”, eşti un spirit fin.
Mihai aduce carul plin,
Ca să mai treci iar pe la el.

O

O să mai trec precis, presimt,

Măcar aşa…de curioasă,

Să văz dacă tu crezi că mint

Când dau atât de mult din casă.

Otilia-

Ce faaain iese! Faci tu, Mihai, salvarea strofelor in word??? hai nooooooooooooooooooo

Mihai-

Eu. Da. Am făcut-o deja pentru cele compuse de mine. Aşa mi se pare corect.

Otilia-

Corect îi să le salvezi în ordine cronologică, inclusiv pe ale mele şi apoi să mi le trimiţi pe mail, mură-n gură!!! Aşa-i „corect”. Că mi-e o leeeene să fac treaba asta de chinez bătrân, în schimb tare le-aş vrea.

 M

Am corectat atent greşeala,
Acum sunt gata de atac.
Mata să pregăteşti cerneala
Că-ţi vin cu foaia în cerdac.

Otilia

Na zi-i, Mihai, că le copiezi tu, pliiizzz!! De nu zici, îmi piere inspiraţia. Măcar TU!!!…Că-n proza on line scrisă-n 2, eu şi  Catalin Badulescu, numa eu salvez în word şi ordonez textele! Mă simt frustrată. Iar poezia e…muult mai finăăă.

M

Cerui adresă de e-mail
Şi ce să vezi, mare miracol,
Ea mă invită la motel
Dorind să scriem un oracol.

O

Să vii cu foaia, zici… ce greu

Mi-e să accept că n-am noroc.

Păi nici un tip intrat în joc

Nu vine cu un „beămveu”!

 

1. adresa e otiganas@yahoo.com

M

Aşa mai vii de-acasă!!! Hai că îţi trimit ceva pe mail…

Povestitorul impersonal:

Din meandrele concretului, brusc, se iţeşte nocturn, episodic, FB- Cătălin Bădulescu. Este coautorul, deja fixat în peisajul socializaţilor, al unei cărţi de proză redactate tot on line, cu Otilia. „Hmmmmm… poezie „ îşi zice el. „Şi încă on line. Ăştia or luat-o razna. Ia să pun eu punct.”

Cătălin Bădulescu:

Amantlâcul cel virtual

Are Codul lui de-ONOARE

De e hun, gepid, sau gal

Gelozlâcul dă în floare!

Dar M îl ignoră fără milă

M

Ştii bine că sunt ruşânos,
Şi că sunt băiet cuminte
Întorc viersu’ acu’ pe dos
Şi îţi fac o rugăminte…

Otilia

Rugăminteeee?? Scuze că mă bag în discuţiile dintre bărbaţi!

M

Nu, doamnă, rugămintea era pentru mata. Domnul a intrat pe urmă…

Otilia

Rââââââââd, domnul meu! Râd cu o pohtă pe care nici o cofetărie…

M

Că tot plecarăm de la pudibonderia falsă pe care o evocaseşi pentru Corina Ozon!

RUGĂMINTE
Azi timpul trece nemilos. Tic-tac.
Şi cerul îl privesc cam mut.
Nu mă învaţă cum să fac
Măcar o dată să te…
Şi vezi, sunt pudic, ne-ndoios,
Ferindu-mă de- acel cuvânt
Deşi-i atât de maiestuos:
Măcar o dată să te…
Dorinţa-mi arde mărunatiul
Şi zac bolnav şi abătut.
Aş lua acum, pe loc, tramvaiul
Măcar o dată să te…

Convins că a aruncat-o pe Otilia în corzi, TOT M îşi compune replica în rimă

REPLICĂ

Băiete dragă, stai de-o-parte.
Cu puncte-puncte… nu răzbeşti!
Chiar dacă iei tramvaiul şapte
La mine-n pat nu nimereşti.
Şi-n loc de puncte-puncte, dragă,
Fii mai bărbat şi cu mister.
Vino-ncărcat cu flori, cu fructe,
Nu c-un tramvai, cu-elicopter.
Şi-oricum, o dată „nu se pune”,
Oricât de mult tu ţi-ai dori
Să… puncte-puncte, cum se spune.
Măcar de ciudă de-ai muri!

 Otilia

M, textu-i al tau, da?

M

Care text?

Otilia

Ăla cu fututu!

M

Da, aista mi-a venit în cap când ai zis de BMW-eu.

Otilia

Eşti bun. Bun tare. M-ai surprins. Dar lasă-mi onoarea să dau eu replica.

REPLICA FETEI, Otilia

 

Te-am refuzat vreodată eu?

Te-mprăştii iarăşi în silabe

Păi lasă-n fras, ce dumnezeu!

Ruşinile acestea slabe.

 

Că te fereşti de-acel cuvânt…

Prostii, nu stau după cuvinte!

Aştept să-ţi iei şi tu avânt

Să nu mă crezi aşa cuminte.

 

Ba chiar prefer să urci tramvaiul

Te tachinam c-un Beămveu,

Mă tot întreb care ţi-e baiul

De nu ajungi în patul meu.

M

Amu o să te las, domniţă,
Să stai de strajă la portiţă.
Iar eu mă duc la hodineală
Că altfel nu mi se mai … treaba mea!

 

 

SFÂRŞIT

Vălean Simona, la miezul nopţii:

-nuuuuuuuuuuuuuu, mai vreau!!!