Spitalul Aiud, şobolanul şi amenzile

Știrea conform căreia o secţie a unui spital din Aiud a fost închisă, după ce un pacient a postat pe reţelele de socializare  filmuleţe cu şoareci (unele surse au numit protagoniştii şobolani) în saloane, mi-a atras atenţia. Mie, care am fobie de rozătoare, diagnosicată de psihiatru. (bine…  psihiatrul mi-e prieten şi mi-a diagnosticat fobia pe o terasă la ştrand, la o bere…).

Dar hai să-mi mut discursul de la „nostimadă” la catastrofă, şi apoi la retorică.

Dacă aş fi medic la acel spital, CHIAR aş avea nevoie de psihotrope ca să pot lucra! Numai gândul că, oricând, dintr-un colţ de salon poate ţâşni un şobolan/şoarece, m-ar seca. Chiar dacă aş depinde exclusiv de salariul de acolo (şi nu m-aş fi decis încă să mă mut naibii în Togo), tot nu aş avea nici de ales, şi nici ce face. Fiindcă deratizarea unui spital întreg nu-i doar simplă deratizare. E restructurare/securizare din temelii, e buget, e politică. Nu-i aşa cum prind eu, la mine-n cabinetul MF, (împreună cu „staful”), singurul şoarece care reuşeşte să intre prin vreo uşă întredeshisă la trecerea spre iarnă. Iar asta, poate, o dată la doi ani. (Sar peste detaliul simpatic că, deşi n-am şoareci, ar trebui să am ceva contract cu o firmă de deratizare-dezinsecţie-dezinfecţie, ca să lucrez legal. Nu o am. Nici n-o s-o fac. E stupid. Dar sunt amendabilă).

Citind continuarea ştirii… aflu că secţia a fost închisă temporar. Perfect. Rău, nu-i.

Mai aflu că a fost amendat spitalul cu 5000 de lei.

Iar aici, deja ajung la retorică. Tot cu atâta sunt amendabilă şi eu, (cabinet MF rural), pentru nereguli minore, dacă inspectorul ar avea vreodată chef să mă facă praf. Legea i-ar permite! Eu – controlată – depind exclusiv de simţul măsurii, bunul simţ şi logica organului de control. Singura profilaxie este să mă rog la îngeraş, în fiecare seară, să nu fiu controlată a doua zi. Sau măcar să nu-mi ceară, după patru ore, la poziţa 114 a actelor cerute, contractul cu firma de DDD. De exemplu. Să zică că-s în regulă după prima sută de documente pe care le scot de pe pereţi, sau din bibliorafturi şi să plece fără bani.

Fiindcă, repet, legea îi permite controlorului să facă cu mine absolut ce vrea el. De la a-mi zâmbi + ceva atenţionare scrisă, până la a mă băga în faliment, (dacă-l supăr), pentru aceeaşi neregulă.

Legea mă face morbid de vulnerabilă la controale, atât încât permite ca ele să iasă din zona bunei intenţii – cum ar fi buna funcţionare a unităţii şi garanţia beneficiarilor că în cabinetul meu totu-i cum trebuie.

O dată că stipulează amenzi cu intervale prea largi, gen „de de la un leu la o mie”, fără alte precizări. Bazat STRICT pe bun simţ. E la mâna controlorului dacă-i unu, sau o mie, sau dojană verbală.

Apoi că ea, legea, nu face nicio difrenţiere de nuanţă/condiţii între un CMI rural care deserveşte 1200 de oameni+ doi angajaţi cu normă întreagă şi Spitalul Aiud. Nici între spitalul Aiud şi Colentina.

Măciuca a orice-ţi bate la uşă: ITM, Protecţia Consumatorului, DSP, pompier, Controlul stupefiantelor alea alea, poate fi exact aceeaşi la mine ca la Aiud, în defavoarea mea, desigur.

Apoi. Revenind la amenda aplicată recent la Aiud.

Cine achită cei 5000?? Cine-i simte la buzunar? „Doctorului Popescu” de la acel spital, îi va veni salariul întreg. (Aşa minuscul cum e el, iar salarizarea medicilor e alt subiect!). Deci. Cine-i „spitalul”? Concret.

Întreb, fiindă pentru mine, patron la CMI rural dr. Țigănaş, ştim cine-i unitatea. Eu. M-ar usca 5000, să-i dau! Dar la spitalul Aiud, cine-i simte?

Apoi. Unde ajunga banii ăştia? Că nu la spitalul nefericit.

Ce câştigă populaţia din Aiud, că spitalul ei i-a dat DSP-ului 5000 de lei? Picătură-n mare. Dar unde-i marea?

Nu mai bine investea 5000 în mortar pentru găurile rozătoarelor din saloane?

sursele:

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sectie-inchisa-la-spitalul-aiud-dupa-reportajul-digi24-571293

http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/sectie-inchisa-la-spitalul-din-aiud-unde-soarecii-misuna-printre-pacienti-16048