Te-am DESEMNAT să-mi fii mamă
Despre termenul “a desemna”.
Noi, medicii de familie (alte specialităţi n-au parte de el! eventual medicina sportivă), noi medicii de familie deci, ne izbim frecvent de această aberaţie. Primim scrisorele, mailuri, de la diverse instituţii cu care nu avem nici două, şi ni se zice acolo că am fost “desemnaţi” să… ceva. De exemplu să păzim gratis şi asumat secţiile de votare în caz că i se face vreunuia rău, să căutăm la şcoală copiii de păduchi în cap în afara vreunui contract de medicină şcolară, să stăm zi şi noapte la cabinet în aşteptarea sinsitraţilor fiindcă a crescut apa Mureşului, să participăm la meciuri de fotbal de liga a zecea, pe tarla, fără indemnizaţie sau fără să vrem, sau fără să fim dotaţi etc. etc.
Ideea care este. Ori suntem capitalişti, ori atunci nu mai suntem. Pe mine nimeni nu mă poate DESEMNA să fac ceva, în afara unui contract semnat bilateral. În care să fie stipulaţi termenii legăturii dintre noi. Adică: ce-mi ceri tu, ce fac eu şi cum anume. Și, mai ales, contra cărei sume. Și ce păţeşte acela care nu respectă angajamentul. Restu-i voluntariat sau amantlâc.
După cum nici pe tine, economist de exemplu, nu te poate desemna Primăria să mături în parc fiindcă au căzut frunzele, sau pe tine patron de birt să tricotezi veste de lână pentru refugiaţi, pe tine chirurg să incizezi pe peron furunculele aurolacilor din gară.
Sunt oare clară?
Mă scuz pentru duritatea mesajului, dar era musai ca să mă fac (fuck) înţeleasă.
Că numai mâine nu-i poimâine şi voi primi scrisoare de la Arad cum m-or desemnat să dau eu cu evantaiul pe faţa votanţilor, în zi de vot, acolo unde toţi TOȚI în afara mea vor sta pe bani, sau cu miză. Iar singura DESEMNATĂ aş fi eu. Fără să ştim pe baza cărui contract. Și de ce. Și cine a zis. Și cine ce-mi face dacă eu nu respect o iotă din onoranta desemnare.
Recapitulare finală.
Voluntariatul e una, (nu mă dau în lături de la acţiuni de voluntariat), că n-ai bani ȘI MĂ ROGI FRUMOS să te ajut e alta, iar faptul că vrei să mă „faci din vorbe” aruncându-mi preţiosul anunţ „sunteţi desemnată”, e a treia. Cu a treia mă iei de fraier, mă iriţi şi mă pierzi. Cu primele două ai mari şanse la mine! Roagă-mă, mulţumeşte-mi, scuză-te. Foarte posibil să te ajut. Dar nu mă mai desemna, la 25 de ani postcomunişti, că-mi creşte adrenalina.
Sint persoane cu lipsuri grave: cei sapte ani de acasa pentru a fi capatat buna purtare, cei paispe ani pentru a- si asuma o identitate, cei optspe ani pentru a avea mintea pregatita (‘discheta formatata’) pentru a primi inca invatatura „know how” in meseria lor… si pe deasupra au spoiala de facultate post comunista,- ca doar toata lumea are una sau mai multe in paralel- care le dezvolta tupeul si aroganta. Doar frica de proprii lor sefi ramine in picioare. Sint periculosi pt societate. Si de fapt, n-ai cu cine discuta. N-ai nimic in comun cu ei, sint ineducabili, sint neformati si nu vor intelege nimic din ce spui. Sint dintr-o alta lume, lumea noastra. Cu care nu mai avem comunitate de limba, comportamente, traditii, obiceiuri.
si medicii scolari au „onoarea” de a fi DEMNATI Lla sectiile de votare, la competitii sportive scolare, pentru asigurarea asistentei medicale in zone de agrement ale primariei, la corturi de canicula….