Te bat de te duce mă-ta cu salvarea!

Fiu-meu clasa a cincea, eu medic la ţară în judeţul Sălaj, el transferat cu mama, „la post”. Proaspăt mutat din buricu` Aradului, la şcoala sătească.

Nu le avea cu zdrobit moacă de adversar “din pumn”, cu pus piedică la dira, nici nu-şi manifesta afecţiunea izbindu-te peste ceafă.

Apare el de pe la şcoală cu căciula cu noroi, cum că un coleg  Cutărescu l-a zgâlţâit şi l-a împins şi nu ştiu ce i-a mai făcut şi i-a zis:

  • Vezi că te bat de te duce mă-ta la spital cu salavrea!

Bag la cap.

A doua zi mă prezint la şcoală ca o mamă responsabilă, vine şi diriginta, cer să mă adresez agresorului. Diriginta (cred că şi Andrei!) erau convinşi că voi ţine o lecţie elegantă de morală, doară eram doamna doctor în sat. Eram şi echipată ca la carte, pentru a da greutate momentului. Însă discursul meu… fusese cu argumente supriză.

Identific agresorul (care se cam căca pe el de frică deja) şi intru abrupt în subiect. Clasa mă ascultă atent.

  • Dragule, mi-a spus fiu-meu că o să-l baţi de îl duce mă-sa cu salvarea! Uite ce-i. Dacă te atingi de el, te bat eu. Măr. Praf te fac. Și nici măcar nu chem salvare să te ducă mă-ta la spital. Uită-te-n ochii mei. Clar? Un fir de păruţ dacă-i atingi, eşti mort. Te calc în picioare.

…Nu l-a mai atins niciodată.

 

 

Lăsați un mesaj...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Laborator Analize

Arhive

Get more stuff

Subscribe to our mailing list and get interesting stuff and updates to your email inbox.

Thank you for subscribing.

Something went wrong.