Prima pagină » INVITAŢI » Andrei Ţigănaş – Ca să nu mor bou nici eu

Comentarii

Andrei Ţigănaş – Ca să nu mor bou nici eu — 20 de comentarii

  1. Am urmărit eseul cu mare atenţie. Pentru că aveam, nebulos recunosc, în minte un concept asemănător. Diploma de facultate nu te face intelectual…
    Şi am căutat definiţia din dicţionar..
    Suprizăăăăă!
    INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.
    INTELECTUALITÁTE, intelectualități, s. f. 1. Categorie socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență. 2. Totalitatea intelectualilor; mulțime de intelectuali; inteligență (2). [Pr.: -tu-a-] – Din fr. intellectualité, germ. Intellektualität.
    După cum vedeţi dicţionarele consideră că doar cei ce muncesc cu capul sunt intelectuali… Deci absolvenţii de facultate care nu lucrează fizic sint intelectuali, prin definiţie…
    Pe vremea lui Socrate li se spunea filozofi…
    Inainte de comunism nu orice absolvent de studii superioare era intelectual…
    Iar cei care au dat cu sapa la canal nu mai erau intelectuali?
    Va provoc să găsim un nume care să exprime ceea ce a definit Andrei ca un concept!
    Avem nevoie de acest nume….

    • Multumesc pentru ridicarea la rang de eseu insa eu as fugi de cuvinte mari. E doar un post pe blog. Eseul e o intreprindere mult mai complexa pe care n-am avut ambitia s-o realizez

      Cat despre provocarea ta… ea e foarte interesanta.

      Apropo de definitii, Sanda Tatarascu-Negroponte, fiica premierului liberal Gheorghe Tatarascu a lucrat in vremea comunistilor(dupa ani de temnita politica nedreapta) ca deratizator de sobolani. Vorbea sapte limbi si era de-o eruditie fara seaman. Din cauza vicisitudinilor acelor vremuri n-a putut munci cu intelectul. Nu era prin urmare, un intelectual? O intrebare retorica, evident

      • Conform definitiei … Nu! Nu era intelectuala… 🙁
        Dar în mod cert făcea parte din acea elită…
        Acea elită pentru care trebuie să gasim un cuvânt care să o definească…
        PS: mai avem o opţiune. Dacă vrem să folosim pentru elită termenul de intelectual atunci trebuie găsită o definiţie pentru cei care intră ..fraudulos.. acum în categoria asta…

  2. Si eu incerc de aproape un an sa ma dumiresc ; de cand subiectul a fost lansat pe lista de discutii a medicilor de familie.

    Intelectualul este cel care foloseste creierul in ocupatia sa ( ca si unealta ) : are / face o pregatire teoretica intr-un anumit domeniu , si una generala , face conexiuni.. si cu acestea isi face meseria.
    Dar imi pastrez pentru mine , nealterata , credinta in intelectualul natural , veritabil , delicios: acela care isi foloseste creierul in mod natural ,care gandeste neobisnuit , care face conexiuni de succes si care inventeaza (descopera , creaza)…; totul simtind , traindu-le pe toate. .

    Atunci cand intelectualul natural are o ocupatie de intelectual …avem un intelectual intelectual. Zau , ca nu glumesc !
    Este aproape inevitabil, aproape exclus sa nu coboram in capcana intelect = intelectual.

    In mod sigur insa , intelectual nu este acela care nu a si invatat cum sa-si foloseasca creierul.

    Cred ca triada care defineste competenta este , si in cazul intelectualului ca si in celelalte ocupatii : formarea (din care face parte si experienta) -inclinatia nativa- trairea (simtirea) ..
    Si mai cred ca orice intelectual este intelectual daca este si implicat social ; doar asa exista.
    Ceea ce dovedeste ca intelectualul poate fi o ocupatie ( asta pentru ca recent am invatat si eu definitia competentei : capacitatea de a aplica, de acombina si transfera cunostinte si deprinderi in situatii si medii de munca diverse , pentru a realiza activitatile cerute la locul de munca , la nivelul calitativ specificat in standardul de competenta ).

    A ! Mai este o deosebire : intelectualul delicios este el insusi o valoare , poate face bani ca si intelectual , prin deliciile sale , dar a invatat sa –si foloseasca creierul nu pentru bani.

  3. Oare de deauna definitii ce vrem sa gaim intotdeauna definitii? De ce vrem sa categosim totul? Intelectual/nonintelectual, muncitor/nemuncitor, ganditor/neganditor?! Sa definim totul-ce inseamna intelectual, ce inseamna muncitor, ce inseamna ganditor? Oare se poate definii orice? Sau putem crea conventii in cercuri restranse ptr. a vb. despre acelasi lucru? Daca eu am o acceptiune vis-a vis de intelectual te pot convinge pe tine-oricine altcineva ca este corecta? Nu cred. Pot doar sa te conving ca merita sa ma asculti, sa citeti opera unui sau altuia dar atat.Definitiile marginesc. Fiecare avem alt mod de gandire/perceptie.Alt sistem de valori-chiar daca doar diferit la nuante dar diferit. Asa ca de ce sa catalogam/definim/categorisim totul? Mai bine discutam si schimbam impresii. Si fiecare percepe in felul lui unic.

    • Categoric! Standardizarea perceptiei asupra unui concept sau altul nu face decat sa stranguleze un camp liber al discutiei si al schimbului de idei

    • Formaţia mea e de matematică+fizică. Şi imi dă un răspuns neaşteptat la dilema ta. Majoritatea dintre noi, nematematicieni, suntem obişnuiţi cu mulţimile clasice. Cele bine definite, în care un element ori este membru al mulţimii, ori nu este. Matematica superioară are un concept nou de mulţime: fuzzy. În care un element poate fi în proporţie de 65,43% membru al mulţimii…
      Conceptul de care vorbesc eu şi de care am nevoie este folositor pentru … neintelectuali. Pentru că lor trebuie să le explic de ce medicii (mă rog, o parte dintre ei…) sint intelectuali conform triadei lui Andrei în timp ce definiţia DEX+ului (totodată şi cea prezentă în mintea majorităţii…) ne trimite într-o companie mai puţin măgulitoare pentru noi…

  4. Ligia,

    Ai punctat foarte bine ideea implicarii sociale.

    De asemenea, introducerea lui „delicios” in ecuatie e cu totul originala. A fi gurmand este de aemenea,un simptom al intelectualului. Printre altele, multe show-ri TV cu retete culinare sunt gazduite de scriitori, oameni de cultura. Cei care fac din mancare si a manca o arta si din „deliciozitate” o expresie artistica pot fi si ei incadrati in definirile pe care le facem aici

  5. Dap ! Eixta in lumea asta foamea intelectualului pentru cunstinte noi , foamea , pofta noastra , a oamenilor , a unora dintre noi , de deliciile -intelect-cuvinte apartinand unor somitati intelectuale recunoscute , pentru delicii din cultura , civilizatie….
    Sa recunoastem ca deliciile oferite de intelectuali cu vocatie , dominatori intelectual , ne pot stimula simturile atunci cand gustam , ne pot impresiona… antrenandu-ne mintea si poate influentandu-ne.
    Tu …nu simti in,,delicios ” si semnificatia ,, fermecator , captivant ” (asa zice si Dex-ul) ? Adica doar context culinar ?

    Iata definitie ; a mea :
    Intelectualul este o persoana care face impresia unei pregatiri teoretice intr-un anume domeniu, avand totodata o cultura generala care ii permite sa faca relatii de succes cu alti intelectuali. Datorita acestui lucru, el are tendinte elitiste si chiar sufera de complex de superioritate, neputandu- se cobora la nivelul oamenilor obisnuiti.

    Poate ca nevoia noastra este ….nu de a nascoci o definitie ci , mai de graba , de a sti cui apartinem !

    • Ligia, cat e de greu sa definesti! Vorba lui Dan Tinte, te restrangi definind. Iata, definitia ta care pana la un punct imi placea, m-a tinut in loc la final. Ar insemna ca eu sa nu fiu intelectual. Fiindca eu, genetic cred, „cobor” cu extrema usurinta la nivelul oamenilor obisnuiti, o fac mereu, o fac usor, imi place, iar pe mine ma dezgusta „tendintele elitiste”. Le ridiculizez cand dau de ele in anturaj! No? Ce facem? Drept ii ca si definitia DEX ma scoate din joc. Ma infior : pai eu nu sunt un intelectual? As fi bagat mana in foc ca sunt…

      • Nu stiu. Sa vedem ce spun si altii (alte persoane , nu neaparat intelectuali) … cheita este la mine .
        Chiar definitia aceasta am postat-o , cu multe luni in urma , pe lista de discutii mf. Si nimeni nu a ,,reactionat”.

      • Uoaaai! Joci la miza mare! Arunci o vorba, bagi trei puncte si ne spui ca „va urma”! E o tehnica descrisa/cunoscuta de promovare a „produsului artistic in forma scrisa”! Incitarea curiozitatii, urmata de niscai asteptare, cum ca nu-i totul asa de simplu si mura-n gura. Asteptarea creste tensiunea mesajului final!

  6. Eu fac diferenta intre profesionistul format in scoala (care o fi ea) si ulterior prin experirenta personala si omul format prin experienta de viata. Pot sa spun ca stiu medici, excelenti profesionisti, dar care au probleme privind calitatea umana. Si cred ca aceasta calitate umana se poate masura si prin cat dai celorlalti.
    P.S. Am ramas surprins de faptul ca mediul academic este apreciat si prin ceea ce da societatii. Exista o apreciere EAC care tine cont de ceea ce ai muncit ca profesionist si inca o apreciere a ceea ce ai facut pt societate (de exemplu ce ai muncit ca voluntar chiar daca nu a fost ceva legat de profesia de baza).

  7. Definițiile în nici un caz nu mărginesc.
    Semantica este baza rațiunii, comunicării și conciziei.
    Mie îmi place ideea găsirii unei denumiri care să exprime ceea ce a definit Andrei ca un concept. Și, ca răspuns la această provocare, aș propune nu un cuvânt, ci o sintagmă: om superior. Nu-mi aparține, am împrumutat-o de la Confucius, dar mi se pare potrivită.
    Aș merge chiar mai departe și aș realiza o ierarhie a oamenilor din acest punct de vedere:
    1. Omul superior
    2. Eruditul
    3. Inteligentul
    4. Intelectualul
    5. Deșteptul
    6. Școlitul
    7. Istețul
    8. Mediocrul
    9. Blegul
    10. Prostul

  8. Foarte faina insiruirea si propunerea ta de nuantare. Imi aminteste de o vorba a mamei mele- fie iertata-: „taica-tau e inteligent, iar eu desteapta!”. Asa si era. Noi radeam pe-atunci…Tata toba de cultura, bun orator, dar micile chestiuni istete de zi cu zi, combinatiile favorabile familiei noastre, descurcatul unor ite sociale, mama le inventa si le punea in practica. Incerc acuma exercitiul de a ma fixa pe mine in insiruire…M-as pune la pozitia 3. Nu la 1, 2, 4 sau 6 chit ca am studii, vorba aia!

Lăsați un mesaj...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>