Aşa îi veni astăzi Sandrei

14 august 2011

De ziua mea, care tocmai a trecut, o fată mi-a scris aşa: „te cunosc mulţi, dintre aceştia mulţi ţin la tine, din aceştia mulţi te iubesc, din aceştia mulţi îţi sunt prieteni, şi-ţi sar în ajutor când e nevoie!”.

Pe fată nu o pot încadra în această înşiruire. Nu ştiu unde s-o pun. De aceea, mă amăgesc că încadrările, în general, sunt vulgare. Dar eu, de fapt, nu ştiu unde s-o aşez. Mă şi îndoiesc, de altfel, că fetei i-ar plăcea să fie încadrată. Este Sandra Alexiu. Colegii mei ştiu cine e… sau măcar îşi închipuie că ştiu. Restul celor care îmi citesc blogul, o pot căuta cu „goagăl”.

Am analizat atent ierarhia ei, am întrebat când a comis-o şi dacă îi aparţine. Mi se pare o ierarhie fără cusur, trist de adevărată…Mi-a răspuns că-i ideea ei şi că „aşa îi veni astăzi”.

Câte cuvinte/lucruri/gânduri/intamplări bune ne „vin nouă astăzi”, fără să le dăm importanţă şi fără să fie luate în seamă! Nu-i aşa? Dacă citatul de mai sus îl încadram între alte ghilimele şi spuneam că l-a rostit Balzac, nu-i aşa că avea alt sunet în urechile voastre?

Ne datorăm unul altuia, şi nouă înşine, să remarcăm lucrurile valoroase pe care le inventăm. Uneori mărunte. Să le remarcăm fără să aşteptăm girul semnăturilor sonore care să ne confirme.

Gândind la mesajul Sandrei, mi-am amintit cum da, nu o dată, oamenii care mi-au sărit în ajutor la greu (prieteni în definiţia de mai sus), au fost mai puţini decât oamenii care m-au iubit… chiar pătimaş.