Bebeul meu e răuţ. Cere friptură de vită în sânge!
La capitolul „Nu-i da beluşului tău să mănânce orice. Informează-te!”, am inventat următoarea replică satirică:
-Bebeul meu e răuţ! La numai şase luni cere imperativ sarmale, fripură de vită-n sânge şi sos Bechamel! Un Bitter aperitiv nu i-am dat încă, deşi ştiu că-i bun pentru poftă de mâncare.
În schimb ceea ce va urma, nu-i invenţie. Îmi spune o mămică la cabinet:
-Ohh, dar copilul meu nu stă decât cu mine. Nu vrea să stea cu bunica!
El de „doi virgulă cinci” ani.
Răspund:
-Și cum se manifestă? Scoate maşina din garaj şi pleacă la Beliu de supărare?
(Beliu e o comună vecină nouă.)
Gata.
Copilul se educă, se învaţă, se îndrumă, se urmăreşte, se convinge, se… orice altceva decât “nu vrea”, sau „cere”. Ceară!
Datoria ta deparinte este sa inveti copiluk, sa-i lasi libertatea de a alege, dar doar acolo unde are discernaman.
Stiu ca la bunici cand am mers cu fiica mea de 8 luni, ma certa o babuta de ce refuz sa ii dsu copilului macar o gura de vin, ca eu nu vad cum se uita copiluk cu jind la paharul ala plin de un lichid rubiniu frumos. Ca sunt o mamica rea care nu ii satisface poftele copilului
lasa ca alta babuta a dat nepotelului supa de rosii, la 4-5 luni ca se uita cu jint. Copilasul tot cu jint a ajuns la spital in cateva ore, umflat, probabil de la sarea in exces din supa.
Pingback:De ce plâng bebelușii? | Blogul Otiliei