Când eşti porc din născare, nicio şcoală…
Îmi amintesc un episod din facultate.
Cluj, anul doi. Eram mai mulţi studenţi la o crâşmă, când apare vânzătoarea de Lozuri în plic. Forfotă mare, berici pe masă, scrumiere pline, una dintre fete are brusc chef de-un loz. O opreşte pe femeie. Are bani mari, femeia nu are “change”. Un tip de la masă, coleg de-al nostru, viitor medic, îi dă măruntul, urmând ca fata (cea mai bună prietenă a mea) să-i ramburseze împrumutul când schimbă banii. Nimeni nu tare bagă-n samă episodul, vorbeam toţi unul peste altul, fata deschide lozul aprinzându-şi o ţigară nocivă şi… DA! Câştigă o sumă mare. Nu uriaşă de cumpărat vile sau sonde de petrol, dar la ora aia chiar MARE. Chiote de bucurie.
Prietena dă să pună mâna pe câştig, (i se oferea pe loc), când „creditorul” zice apăsat, la modul cel mai serios. Și nu glumea:
-Premiul e al meu, fiindcă eu am plătit lozul!
Comentăm împreună acest episod? Hai! Protagonistul principal este azi medic undeva. Cum credeți că se poartă cu oamenii? Cum gândește, cum acționează, cum reacționează? Se putea schimba în fond, în esență, deceniile care au trecut de-atunci?
Pai pe principiul asta bancile ar detine toate business-urile de succes din lumea asta
Ha! Parca-i tata! Vara, acum multi multi ani, anii 80 si ceva. O taraba cu loz in plic, il conving pe tata sa-mi dea bani de un loz (mare minune la cat de zgârcit e!!). Culmea, câștig șase lei sau cam asa ceva, pe care mi-i ia rânjind. Respunsul lui de milioane, la plânsul meu de revolta: „Lasa, tie iti rămâne bucuria ca ai câștigat !” . Deci da…
Mistooooooooooooo!!