Carnetul de şofer – sala. Prima lecţie a nesimţirii.

Civilizaţia se învaţă, se exersează, „de sus în jos”.

Copiii cu părinţi civilizaţi au şanse mai mari să devină civilizaţi.

Copiii educaţi de părinţi care scuipă pe trotuar, se bat beţi pe-nserat sau fură din portofele, sigur că vor face eforturi mai mari să devină educaţi. Sau poate nici nu mai devin vreodată.

Ne plângem de nesimţirea tinerilor aflaţi la volan, cu maşini de forţă puse-n braţe la 18 ani de mami, ca o consolare că n-au luat BAC-ul.

Dar ce facem noi, ceilalţi, ca să-i educăm “de pui”?

Am să mă refer azi la examenul teoretic – chestionarul de completat la testul pentru carnet de şofer. Cel puţin aşa cum se desfăşoară el la Arad.

Și las de-o parte conţinutul “materiei”, faptul că-i mult mai important să te descurci la încadrarea pe bandă şi priorităţi, decât să toceşti punctele de penalizare la contravenţii – test de memorie de zici că-ţi dai doctoratul în farmacologie. Iar ţie nu ţi-e clar că pedala de ambreiaj e la picior, nu lângă volan! Nici n-ar trebui să le ştii, de fapt. Este poliţai şi cod rutier pentru astea. Chiar nu-i interesant cât mă costă, dacă greşesc! Mai interesant ar fi să uiţi că ai putea rula cu 175 km/oră în Piaţa Amzei, cu trei beri la bord.

Aşadar. Ce îi învaţă el, examenul, subliminal, pe candidaţi? Adică pe viitorii şoferi la al căror bun simţ facem apel?

Îi învaţă că:

• O persoană „civilizată” stă în picioare şi se înghesuie trei-patru-cinci ore, ca o oaie, până-i vine locul la calculator.
• Că nu există rând, număr de ordine, sau reguli. Vii de la şase dimineaţa şi vezi tu ce faci… Acela cu bicepşii mai proeminenţi, intră mai repede. Clar. Este prima mare lecţie “de trafic”: cu cât eşti mai nesimţit şi mai tare-n fizic sau clonţ, cu atâta ajungi mai repede la destinaţie.
• Că respectul e un mit depăşit. Nu te respecţi nici pe tine, darămite pe altul! E jungla vieţii.
• Că aceia plătiţi DE TINE, prin impozite şi alea alea, puşi acolo să servească societatea, îţi sunt şefi. Pot să strige, să-ţi vorbească superior, să te tragă de urechi, numai fiindcă au o poziţie privilegiată în sistemul social.
• Că boul stă la semafor sau la barieră, iar isteţul trece pe lângă coloană, cu degetul mijlociu în sus, maneaua la maxim, şi nu păţeşte nimic.
• Că aşteptarea civilizată e pentru „luzări”.

Etc etc etc.

Examenul teoretic pentru carnet, (dacă tot am ajuns să-l dăm pe calculatoare, nu cu creionul chimic), ar trebui derulat impecabil. Ar fi ceva ce nici nu costă, nici nu încarcă financiar sistemul. Ar fi strict treabă de organizare şi dorinţă de a civiliza, pornind de la tine însuţi.

Apropo, cât buget am masacra, ca să aibă candidaţii puţină apă? Un flacon două, acolo… Dar 20-30 de scaune pliante?

S-ar cere serii de candidaţi programate pe ore, scaune pentru aşezat pe durata aştepării, numere de ordine afişate electronic şi transparent. Ton blând şi părintesc. Timpi de aşteptare MULT sub 4 (PATRU)- 5 (CINCI!!) ore.

Nu se justifică să stai în picioare, “semileşinat”, cinci ore! Nu-i de ce.

Și abia DUPĂ ce noi facem toate astea, să-i pretindem tânărului cu creastă geluită şi cercel în nas şi gumă-ntre incizivi – să fie simţit în trafic. Să nu spulbere, cu 150 de km/oră, uşor binedispus de iarbă, bătrânelele din staţia de tramvai care-i pică-n drum.