Iată două erori frecvente pe care le fac mămicile de copii „răciți”, deci copii cu viroză respiratorie, în care viroză respiratorie, – nu ați uitat! – în mod normal, NU se dă antibiotic.

1.Mămicile confundă tusea care poate să apară în partea a doua a răcelii cu o complicație majoră care, cred ele fără prea multe subtilități, necesită antibiotic, sau măcar „tablete contra tusei” și

2. Odată antibioticul administrat (de obicei greșit/sau cel puțin inutil!) mămicile speră să treacă tusea în două zile și se stresează cumplit că n-a trecut nici după trei. Sau patru. Sau șapte.

De ce sunt acestea erori?

Pentru că, în ambele situații, mămicile așteaptă ceea ce nu-i normal și speră ceva ce nu ar trebui să se întâmple.

Mai exact. Când, în cadrul unei viroze respiratorii, apare ȘI tusea, acesta e felul în care corpul copilului luptă cu boala. Este un mijloc propriu, deosebit de inteligent și eficient, pentru apărare. Nu-i o dramă. Deci, nu-i semn de agravare, câtă vreme temperatura a revenit deja la normal, iar copilul e vioi. A solicita imperativ „dați-i ceva pentru tuse”, înseamnă a interveni în mecanismele lui de apărare. E ca și cum, la o mașină scumpă cu computer de bord, în loc să mizezi pe computer că depistează/reglează singur erorile, ai intra cu patentul prin mecanismele electronice, apoi cu ciocanul plus 2-3 șuruburi.

Deci, pentru o bună înțelegere vă scriu acest text, pentru o bună atitudine schimbați-vă așteptările!

1. Dacă tușește în plină viroză e ok, lasă-l să tușească. E ceva bun, normal și previzibil.
2. Nu confunda tusea cu nevoia de antibiotic.
3. „Dați-i ceva pentru tuse” e ca și cum ai cere ceva ca să nu mai învețe. Să rămână analfabet.