Folosiţi adresa: „Bătaia_ruptă@yahoo.Ray”
O fi bătaia ruptă din rai?
Nu mi-am bătut niciodată fiul.
„Bătut”? NICIODATĂ. Uau. Păi, ceva mai degradant greu de găsit. Și nu doar că nu l-am bătut, nu l-am atins niciodată fizic altfel decât tandru.
Nu îmi amintesc nici să fi ţipat la el, zău. Să-l fi jignit, ofensat – noi singuri, sau cu alţii de faţă. Să-l fac bou – tâmpit – cretin. De ce? Fiindcă: de era bou, tâmpit, cretin, era vina mea că l-am născut/crescut aşa, deci trebuia să-mi urlu mie. Iar dacă nu era, n-avea rost să-i spun că ar fi. Logic, nu?
Nu îmi amintesc să-i fi zbierat ceva acuzator. În general… nu cred să fi zbierat vreodată la el. Țipetele nu sporesc forţa mesajului.
Nu l-am pedepsit niciodată.
Nu i-am interzis nimic, cel mult am argumentat de ce „nu-i o idee bună să…”
Hai că ceva-ceva din negura vremilor parcă totuşi… el licean, tip altminteri foarte punctual, îi picase curentul mobilului, nu m-a sunat şi a întârziat vreo 3-4 ore acasă, se făcuse ora unu noaptea, eu defilam ture afară pe stradă-n beznă, sufocată de îngrijorare. Când l-am văzut că apare-n zare, ca o floare abia dezghiocată, i-am ţipat, cred, ceva de genul:
– M-ai nenorociiit, copileee! Să nu mai faci asta niciodată, că te ucid!
– Na şi tu, mum. Dar n-am avut curent la telefon şi a fost un spectacol tare mişto!
– Comenteezi? Ca la pateul Antrefrig??
Și cam atât a fost.
Și totuşi a intrat în viaţă bine instruit şi educat, fără sincope şi aberaţii comportamentale sau decizionale. Nici măcar n-a plagiat teza de doctorat, omu. Chit că nu l-am tocat în bătăi de mic.
PS: N-am fost nici eu, never ever, protagonist al zicalei “Că femeia nebătută e ca floarea neudată”. Și nici tare ofilită nu mă simt de aia! Başca-mi arde de scris pe febeu în loc să pun de-o tocană pe plită.
Ooo şi mi-am amintit ceva, apropo de bătut neveste. Cum se redactează ştirile-n presă.
“A bătut-o fără nici un motiv”. Normal. Fiindcă de-ţi dă motive, cum ar fi temperatura nepotrivită a ciorbei dă potroace, atunci da, e firesc s-o tupăi, să-i stâlceşti muierii moaca. Dar aşa, fără niciun motiv…
Total de acord. Ceva mai inuman ca bataia copiilor sau femeilor nu cred sa fie. Dar oare e-n regula daca-mi vine sa-i bat pe cei ce lovesc copii? Tare ma mananca palma cand mai vad pe cate unul (una) ce-si loveste odrasla!
Stiti ce-i ciudat? Pe mine tata m-a batut de doua ori toata viata dar mama m-a batea si-n liceu! Bineinteles ca eu eram cu gura pana la urechi de ras cand o vedeam cum se chinuia sa ajunga la ditamai galiganu’ sa-l urecheze!
Dar fetitele mele nu au avut parte de nicio atingere „violenta” de la mine.
Doar acum, absolvente de ASE si medicina veterinara fiind imi mai reproseaza cateodata: tati ce privire puneai pe noi cand aveai musafiri si doreai sa plecam in camera noastra!
Sarut mana doamna doctor!
Dragi pupături înapoi!