„Întâlnire cu FEMEIA” -Tristan Mihuţa guestpost

Vă prezint o proză semnată de jurnalistul şi scriitorul Tristan Mihuţa.

O bijuterie de text. Guestpost.

Întâlnire cu FEMEIA

Eram în clasa a şaptea. Cu o seară înainte, îmi făcusem temele, ştiind că a doua zi voi merge cu tata la un film. Și ne-am dus. Am văzut „Ultimul tren din Gun Hill”, cu Kirk Douglas şi Anthony Quinn. După-amiază, cursuri. Ora de limba româna. Profesoara, îi ştiu perfect numele dar nu îl spun, (e şi decedată), mă scoate “la răspuns”. Pe atunci, te scoteau în faţa catedrei. Și mă chestionează în domeniul gramaticii. Eu mereu am învăţat gramatica logic, cu mintea, adică înţelegând-o, nu tocind. Și mă tot chestionează, în timp ce îşi pilea unghiile. Cred, sunt convins, că nu era atentă la ce spun. Zice, la un moment dat: „Nota şapte”.

Nu vânam note, dar eram pregătit, conştiincios, premiant şi, măcar un pic, deştept. Și aveam şi personalitate. Poate, adolescent fiind, eram şi rebel. Nu, dacă mă gândesc bine, nu e pe seama adolescenţei, toată viaţa am fost un rebel. Nu suportam rigorile tâmpite, umilinţa. Revin. Tovarăşa profesoară continuă: „Dă-mi carnetul!”. Fierbeam. „Nu ţi-l dau!”. Stupoare generală în clasă.

Apoi au fost, desigur, discuţii în cancelarie. Uite ce atitudine a avut Mihuţa, din clasa a VII-a B!

Vine la mine profesoara de franceză. Szucs. Mă ia de braţ şi îmi spune că nu am procedat corect, că poate am dreptate, dar… şi multe altele. Mă ţinea şi de mână. Mă uitasem şi avea un număr tatuat, din lagăr. Era evreică. Brusc, m-am înfiorat. Îi simţeam sânul drept, plin, cald, mişcându-se pe cum înaintam. Și dumneaei îmi ţinea strâns braţul lângă sân. Desigur, inconştient. Cu fiorul de plăcere de atunci, am descoperit femeia. FEMEIA! Aveam 14 ani.

Top of Form