Legile românești sunt făcute anume ca să nu poată fi respectate. 

Sau poate pur și simplu se scriu prostește, fără ca cineva să le socotească urmările.

Exmplu

Ca să-i pot compensa unui pensionar rețeta lunară, am nevoie de cuponul de pensie PE LUNA ÎN CURS. Clar. Așa cere legea. Așa cer controlorii mei, ulterior. Or pe luna în curs, cupoanele+pensiile vin (cel puțin la Hășmaș), după 25-27 a lunii.

În concluzie, este tehnic și logic imposibil să respecți ce zice acolo. Unșpe mii de medici de familie din România, cu mic cu mare, nu avem cum să lucăm doar în ultimele 3-4 zile ale lunii cu pensionarii. Care doar atunci au cuponul buclucaș în mână.

Și atunci:

-fie eliberăm în afara legii, bazat pe cuponul lunii precedente, adică „ilegal”, adică vulnerabili la controale, amenzi, penalizări, adică “mințim și furăm”,

-fie concentrăm absurd toată activitatea noastră cu pensionari în ultimele 3 zile lucrătoare din lună. Fiindcă doar atunci au ei cupon „pe luna în curs”.

E extrem de clar. Fără dubii. PUNCT.

Personal, mai jonglez românește, suflet bun, să fac cumva “să fie bine”, adică emit rețeta fără cupon PE LUNA ÎN CURS. Îl determin  – eu cu lacrimi în ochi – pe pensionar să promită că, imediat ce apare cuponul, mi-l va aduce. Unii aduc alții nu, apoi asistenta scoate din nou fișa și lipește conștiincios cuponul la locul lui, în loc să se ocupe de injecții/perfuzii/ sau măsurători… apoi eu vă scriu pe blog despre astea, știind că pe mulți am să răcoresc scriind.

Dar stai așa! Nu pleca! Nu e totul! Ar mai exista o soluție!

YESS!! JUR!

DOUĂ cuvinte-n lege: de schimbat “cuponul lunii în curs” cu “al lunii precedente”. Și brusc, ni s-ar lumina viața tuturor fără ca cineva să piardă ceva.

Dar parcă-i prea simplu și prea logic, nu?