Masacrul istoric al medicinei de familie românești

Masacrul istoric al medicinei de familie românești (TEXT scris în 2021)

Cum a fost posibil? Iată cum.

Introducere, motivație

Sunt medic de familie senior, treizeci de ani vechime, lucrez în sistem din prima zi, locuiesc în comuna unde am cabinetul de bază, dar și sediul firmei- Hășmaș, județul Arad. (Sunt și vaccinată anticovid, promovez vaccinarea, vaccinez tot ce-mi iese în cale, iar această informație e ca să decideți singuri dacă unul ca mine merită citit până la capăt. Emoticon zâmbet blând, aici.)

Am traversat implicat, la pas, toate derutele deceniilor, toate modificările, revoltele populare sau de breaslă, abuzurile sau mângâierile financiare pe care țara, prin CNAS și Ministerul Sănătății (DSP în teritoriu), ni le-a aplicat. Vin efectiv din sistem, știu tot, așa cum nici un birocrat vremelnic la București, nu poate ști despre munca noastră.

Nu mai țin șirul tuturor miniștrilor sănătății. Dar ce zic eu… “al tuturor”,… păi, nici pe jumătate nu-i mai rețin. Darămite pe toți. Au trecut pe-acolo armate întregi. Batalioane de miniștri ai sănătății.

În primii ani de reformă cunoșteam numele ministrului în exercițiu, citeam atent Contractul Cadru, știam chiar și care-i partidul majoritar în guvern. Doamne, ce vremuri mișto! Acum, chiar nu le mai știu pe astea și nici nu cred că preocuparea de a mi le însuși mă ajută. Sau că m-ar fi ajutat cândva la ceva.

Medicul din mine e același.

În cabinet îmi pătrund aceiași oameni bolnavi, mai mult vârstnici cronici, viețuitori la țară, le știu bolile, nevoile, așteptările, angoasele, “cuantumul pensiilor”. De ce cunosc “cuantumul”? Fiindcă legea mă obligă să le cer nefericiților cuponul, de parcă aș fi agent fiscal sau polițai. Și trebuie să consemnez în fișă: număr dosar din cupon, serie, lună, cuantum. Stupid. Umilitor pentru ambii. Jenant.

Între bolnavi și mine, intervine asiguratorul. O vreme, chiar urmăream cum se interpune el.

Acum noi, medicii de familie, suntem (iarăși) în plină desfășurare a semnării noului contract/2021, cu Casele de Asigurări. Contractul conține sute SUTE!!! de pagini, cu alte sute de pagini de norme de aplicare. Unele pagini sunt aceleași, altele s-au mai modificat, altele-s noi.

Am să scriu azi despre masacrarea istorică a medicinei de familie la noi, în context politic, iar cititorul care speră că am să spurc vreun partid în defavoarea altuia este rugat să se reseteze din temelii. Voi face o analiză de principii și tehnici manipulatorii în general, nu în particular. În adâncul conștiinței mele nu am nici un resentiment politic anume, necum vreo adulație fanatică. Aveți cuvântul meu de om că vorbesc neutru, strict din perspectiva medicului lucrător în sistem.

Iar timplul curgea nesimțit ca o pensie…

De la debutul reformei, trec cinci ani, zece, cincisprezece, douăzeci, treizeci. Îmbătrânesc și eu odata cu reforma. Din iubita cuiva, cum preluasem cabinetul, devin deja bunica cuiva.

Contractul care îmi statuta munca se făcea, de la an la an, tot mai stufos, mai cârpit, mai țesut la subsuori, în încercarea fiecărui grupuscul politic care ajungea la putere (și voia să mimeze că a făcut ceva bun pentru popor), să puncteze voturi și simpatie.

Cum proceda, tehnic, grupusculul de la butoane? Iar asta mereu. Fără excepție.

Lăsa textul de bază al contractului precedent, din ce în ce mai puțin armonizat și mai puțin inteligibil, și-i introducea un nou fragment. O idee așa zis salvatoare. Populistă. Apoi, scotea noul fragment din contextul normativ vechi (context bolnăvicios cronic, ca mesaj și acuratețe a redactării) și i-l arunca presei, pe post de oscior pentru poporul credul. Presa, din doi în doi ani sau mai des, transforma în fraze simple ceva ce era deloc simplu. Ba uneori chiar imposibil de aplicat LEGAL, prin medicii de familie, dacă citeai la altă pagină. Ba și mai parșiv! Dacă, câte unii dintre noi ne puneam mintea și ne apucam eventual să aplicăm acel “ceva” populist la cabinet, el fiind din start incorect și dizarmonic, deci cu o bază normativă șubredă, culmea, tot ei, cei de sus, ne-o trăgeau ulterior în freză pentru “proceduri neconforme”.

Fragmentul de mai sus e foarte important în analiza mea. Pentru cei “nemedici de familie”, dacă nu l-ați înțeles, vă rog reluați-l atent, nu săriți peste, fiindcă e esența fenomenului manipulatoriu la care am să mă refer.

Așadar, periodic, presa vuia: “De luni încolo, asiguratul va primi prin medicul de familie…”, “De la 15 decembrie, medicii de familie vă vor da, face, oferi” etc… Lapte și miere.

Acest joc abil al vârfurilor politice, oricare ar fi fost acelea, susținute de presa aservită/dar nu musai, s-a replicat milimetric, trei decenii.

Noi aflam de la TV ce vom face de mâine încolo, iar asta mai ales referitor la aberațiile pe care clar nu le puteam face. Nici tehnic, nici financiar, nici pe durata aceluiași orar contractat, sau fără personal plătit în plus, sau fără dotări. Erau utopii.

În primele decenii, reprezentanții noștri ieșeau și ei în presă, în talk-show-uri și combăteau știrea, argumentând juridic, emotional, pecuniar,… care cum.

Cea mai păguboasă intervenție a noastră la TV, se dovedea mereu a fi cea financiară. Ne construiam propria capcană, dacă intram în joc cu acest argument, fiindcă politicul și presa aservită aveau tot interesul să mențină confuzia populară dintre FINANȚAREA, BUGETAREA asumată de guvern a unui program, a unei promisiuni electorale și banul privat al medicului de familie. Așa că, dacă ai noștri intrau cumva în zona aceea (după un timp s-au învățat să o evite), în loc să poată demasca minciuna politicului, se trezeau cu oprobriul public, ei înșiși:

– Ahaaa, iară vreți baani, băăă monștrilor!

Mai nimeni din fața ecranelor, alții decât noi, nu pricepea nimic din dezbatere.

Omul de rând rămânea cu ideea “știrii șoc” de pe burtieră, trustul media făcea – fie rating uriaș, fie pe plac puterii -, partidul în vogă dovedea cât de mult bine i-a făcut votantului, asta imediat după telenovela de seară. Audiență garantată. Totul, într-un sistem sanitar EVIDENT perdant ca organizare, și care urla tot mai des după ajutor politic REAL.

După o vreme presărată cu lacrimi și râsete, speranțe și patimi, medici de familie&bolnavi, ne reintram încet încet în viața normală. Din nou. Dar ne suspectam reciproc din ce în ce mai tare.

Contractul continua să dospească, creștea, se umfla, aduna noi și noi fragmente în coadă de pește, noi anexe, noi formulare, noi bife.

Oamenii pricepeau și ei, după un timp, că ce scrisese acu o lună pe burtieră la TV nu-i adevărat, dar o puneau tot mai mult pe seama lenei, autosuficienței, rapacității sau nesimțirii medicului de familie. Toate induse subliminal la TV, și apoi confirmate la cabinete prin refuzul “știrii șoc”, de către noi. Iar faptul că știrea șoc nu se va aplica, noi îl știam încă de când inaplicabilul colora burtierele.

Politicul inducea, lent progresiv, voit sau nu (dar sigur sinucigaș!), destabilizarea credibilității, a recunoașterii profesionale și a onoarei medicului de familie român, în conștiința celorlalți români. Asigurați sau nu, bolnavi sau nu.

De ce lăsau ei să ne sufocăm birocratic și să ne înecăm profesional?

De ce?

Fiindcă:

  1. Singurul ban din sistem la care mai marii nu aveau nici un acces prealabil sau ulterior, absolut nici o halva, nici o mânărie, nici un comision, ar fi fost banul aruncat în medicina primară. Deci ban aruncat într-un principiu. Iar investiția ÎN PRINCIPII, o știm și noi de-acasă, dacă nu o marketezi corect, poate deveni hău. Fum. Foc. Faliment. Principiile nu țin de foame, AZI. Dar te pot face bogat, MÂINE.
  2. Fiindcă rezultatul eventualei investiții în noi, logic, nu s-ar fi regăsit ca succes în propria guvernare, ci poate peste încă două. Deci, dacă investeau în noi, pierdeau și castana imediată, dar și laurii politici.
  3. Fiindcă statutul nostru de “struțocămilă” și absența noastră, ca specialitate, de la cârma marilor clinici universitare mafiote a făcut să nu avem la vârf reprezentanți potenți financiar și politic, a căror poposire cu limuzină neagră și șofer în fața guvernului, sau șpriț cu Președinția, să fi contat vreodată.

 

Cât trebuia investit, în loc de redactarea unor noi “pagini-fantomă” de contract&Anexe? Și în loc de parteneriatul cu presa de scandal, care să țină loc de medici de familie adevărați?

Cât să fi investit ei în noi ca breaslă, ca PRINCIPIU de funcționare a unui sistem national?

Simplu.

Păi, FIX acel procent din banii sănătății pe care orice țară întregă la cap, cu un sistem imperfect dar nu muribund, îl alocă medicinei primare. Nici mai mult, nici mai puțin.

Adică ENORM peste cât au bugetat ei, de la revoluție încoace.

N-a făcut-o nimeni. Preț de treizeci de ani. Nimeni. Din motivele de mai sus.

Soluții adoptate de guvernanți pentru a masca subfinanțarea?

Puține, dar istețe și repetitive

Asmuțirea, din ce în ce mai agresivă, a bolnavilor asupra medicilor de familie. Indirect. Punându-i pe toți în situații dificile. Mințindu-i. Șoptindu-le la urechi bârfe, unii despre alții. Pentru un medic-țăran-jurnalist ca mine, tehnica e copilăros de simplă. O miros imediat. Aș ști-o coace eu însămi, modificat la scară.

Asmuțirea era suficient de abil jucată încât, din când în când, să poți ieși în presă, ca decident, și să promiți că le vei da “na na politic la fund” medicilor de familie, dacă nu-și “servesc” asigurații ca lumea. Măgarii de doctori. Ai aflat, „din vizite în popor”, că asigurații nu-s mulțumiți. Normal că nu-s, dacă medicul de familie nu face tot ce se zice la știri și în non-interpretabilul contract! Banal de simplu. Lucrați diabolic și unii, și alții. La urmă, scoți eroic-salvator o nouă mică prevedere în Contractul Cadru/Norme. Ohh… dar Contractul Cadru de mult dă deja pe dinafară!

Și cercul vicios se menține. Și îi dai medicului de familie, dușmanul poporului, na na-ul providențial la fund…

Cred că soluția asta cu na na-ul, ajutat părintesc de presă, este bombonica pe care și-o lasă unul altuia, la plecare, toate guvernele, în speța raportului lor cu medicina primară în sistem. Oricât s-ar urî și s-ar spurca ele, partidele, în campanii, când ajung ACOLO și dau de medicina primară, devin blânde și sincrone. Pentru câteva ore de ministeriat, cât durează la noi mandatele grele, nimeni n-are chef de necazuri!

………………………………………………………

Rezultat?

Ca rezultat, la cabinete, colegii mei medici de familie, jucau mingi între două extreme. Unii refuzau să facă în asigurări chiar chestii care se puteau face fără griji, asta de frica exagerată a penalizărilor, alții se dezbrăcau de orice anxietate și ofereau tot, uneori greșit și costisitor.

Aveam să pricep că, tot mai stufosul contract, e aplicat diferit între medicii aceluiași județ, dar și interpretat diferit între casele de asigurări județene. Că unsprezece mii de medici de familie români (cu câți începuserăm construcția), aveau tot atâtea interpretări ale “stufoșagului”. Sufeream toți. Medici de familie și pacienți.

Deceniile se scurgeau oarecum la fel, urma să citesc tot mai rar contractul și normele cap-coadă, simțeam deja în mine un soi de analfabetism funcțional în speța Contract Cadru/Norme, chiar o dislexie și greață organică, la tentativele lecturii lui. Aceeași greață organică pe care cred că ar resimți-o un avocat care ar zburda ca peștele prin contract (spre deosebire de mine), și pe care l-aș obliga să despice cu bisturiul furuncule și abcese, să le elimine puroiul și apoi să le meșeze, dacă dorește să mai profeseze în barou.

În ultimii cinci-șase ani de modificări de acte normative, personal am ajuns să preiau de la colegii tari în “descifrare legi”, absolut nemestecat, niște concluzii. Nu mai trăgeam concluzii, singură. Cu doar un time out, când am stat iar cu burta pe carte, adică perioada debutului pandemiei, starea de urgență, apoi alertă, fiindcă reglementările erau absolut noi și le-am pieptănat atent, eu însămi.

Dar până și asta, pandemia, s-a mai potolit, chit că-i tot alertă.

Acum a sosit un nou contract, care respectă și el, cu sfințenie, pattern-ul de mai sus. Adică:

-E mai lung și mai stufos decât precedentul, cea mai mare parte este cu copy paste, în ciuda atenționărilor și speranțelor noastre

-Nimic nu s-a simplificat, totul s-a complicat

-Limbajul e de lemn, iar trimiterile, milioane de trimiteri la alte fragmente, sunt insuportabile. Mă tem că ar irita neuronal și un avocat.

-Conține și acele câteva idei salvatoare, despre care deja vuiește presa ambalându-le în știri, dar mai nimeni nu înțelege CORECT la ce ne referim. Inclusiv consortul meu, care azi în mașină, auzind ceva la radio, mă întreabă senin o aberație, dacă-i adevărată! Și-i soț de medic, care știe multe și el. Nu soț de profă de geogra.

Concluzii proprii

Aceste ultime sute de pagini în limbaj de lemn=Contractul Cadru/2021+Norme, toate cu mii de trimiteri la alte sute de pagini cu limbaj de lemn, nu schimbă nimic, ÎN ESENȚĂ. Sistemul nu va fi cu nimic mai prietenos cu voi. Nici cu noi.

Am îmbătrânit pe altarul medicinei de familie din România. Ei toți, cei de sus, s-au perindat. Eu am rămas. Încă.

Și cred cu tărie că:

Acel contract trebuie ars și rescris în maximum zece pagini clare, limpezi, PRINCIPIALE, apoi lăsată piața liberă.

Așa cum a devenit, contractul, în cei 30 de ani de reformă, e o aberație normativă.

Capcana hiperreglementării sfertodocte a creat un monstru epic, fără să poată stopa pierderile și sifonările, care nici măcar nu-s la noi. Fără să rezolve ceva gospodăresc. Fără să câștige o competiție politică. În schimb, a ucis o breaslă, a mea, a medicului de familie, generalist să-l numim, în absența căruia nici un sistem medical planetar n-a funcționat. Nici măcar dictaturile comuniste, darămite sistemele bazate pe raportul cost-eficiență. La pachet, l-a făcut anxios-depresiv pe orice român bolnav care nu trebuie internat, care are nevoie de servicii gratuite din asigurări altele decât o operație pe cord, sau care are nevoie de o adeverință, sau un concediu medical.

Nici încă o mie de pagini de contract și încă 250 de guverne+3500 de idei salvatoare nu vor putea masca subfinanțarea nejustificată a palierului STRATEGIC în orice sistem=MEDICINA PRIMARĂ.

Nu poți câștiga războaie fără buget, fără dotări și fără soldați, oricât de pregătiți fizic și intelectual ar fi generalii care stau la hartă și gândesc tactici. Cineva trebuie să iasă din birouri, la război. Și nu toți în avioane.

Nu poți susține nevoile de sănătate ale unui popor, doar din spitale și policlinici.

Se va sufoca. Sistemul. Pierzi războiul. Generalii rămași singuri, se vor sinucide și ei până la urmă.

 

12 Comments

  1. Laurentiu Barbacariu 23 iulie, 2021 at 7:50 am - Reply

    Ascuțit și aprig condei aveți doamna doctor..realist și concret!
    Ma regăsesc in 99% din situațiile expuse in textul scris de Dvs… 100% sunt de acord cu arderea COCA și rescrierea sa in 10 pagini clare… fără “ stuhăriș” …/

  2. Eva Hodrea 23 iulie, 2021 at 9:58 am - Reply

    Sunt absolut cu tot de acord, formulat cu iscusinta unui condei cu experienta, trist dar adevarat. Eu insami am ajuns pensionara asteptand ca un decident sa faca acel ceva,, normal,, care sa faca din medicina de famile o medicina,, primara,,… Nu mai astept si nu mai cred nimic…

    • Otilia Tiganas 23 iulie, 2021 at 10:27 am - Reply

      Nici eu. Și, din acest motiv, nici n-am să mai fac jocul lecturii unei aberații și să onorez aberația, numind-o contract.

  3. Adrian Tamas 23 iulie, 2021 at 10:38 am - Reply

    Las si eu un mic comentariu. Si eu am fost in sistem inca de la inceput, am fost chiar printre primii constanteni „patron” la cabinet. La inceput (1999, 2000) CoCa era permisiv si medicii de familie (de circa) au simtit asta si si-au asumat responsabilitatea de a fi MEDICI. Astfel ca tot mai multe cazuri se rezolvau la dispensar iar volumul trimiterilor la Policlinica sau Spital a scazut simtitor. A scazut si adresabilitatea catre medicii mari specialisti din Policlinici si Spital pacientii vazand ca-si pot rezolva problemele la medicul lor, fara marea spaga pe care erau obligati s-o dea la „specialist”. A scazut catre zero ciubucul acestor medici. Catastrofa maxima. Stiu asta foarte bine. Parintii mei fiind amandoi medici, spitalisti. Si de aici ni s-a tras inceputul sfarsitului. Acei „colegi”, medici din Policlinica sau Spital, au intervenit in politic si au inceput modificarile in CoCa cu aparitia restrictiilor care an de an s-au inmultit. Medicii de familie au avut astfel din ce in ce mai ingradita activitatea, au fost transformati in dispeceri, au fost denigrati si aratati cu degetul. Politicul a fost toporul folosit de „COLEGII” nostri sa ne dea in cap. O zi buna Otilia !!

    • Otilia Tiganas 23 iulie, 2021 at 10:57 am - Reply

      Se încadrează în analiza mea, ce zici. La fraza despre capii noștri, al căror șpriț cu Președinția niciodată n-a existat, sau n-a contat. Fiindcă coada de topor politică n-a fost detonată de specialiștii din ambulatorii, nici de spitaliștii de rând, terorizați cronic de Boss. Ci s-a jucat sus, foarte sus, unu la unu, între un mahăr din acea specialitate și un pretenar din guvern. Întâi. Apoi abia s-au inventat acte normative care să le sfințească șprițul.
      Una dintre cele mai evidente spețe este controlul diabeticului la cabinete MF. Diabetologii nu-s destui cât să acopere nevoile derivate din COCA, nici vorbă, iar cei câțiva existenți sunt sufocați la propriu, fizic, de bolnavii care împing ușa cu umărul, în fiecare dimineață. Era IMPOSIBIL ca o mână de diabetologi români să poată duce-n spate, pe lângă ce au ei de făcut, ȘI munca refuzată miilor de mefei, care o puteau face fără griji.

    • Vasile Barbul 23 decembrie, 2022 at 3:33 pm - Reply

      Corect,as adauga efectul nociv datorat aparitiei Dr.Google paralel cu cresterea gradului de educatie a pacientilor in acest sens.

  4. Liana 23 iulie, 2021 at 2:14 pm - Reply

    Scumpă colega!!!
    Simt !!!!totul ,… așa cum ai pus in cuvinte…
    Profesia , vocația, ne a făcut pe foarte mulți din breasla sa mergem înainte, cu pietre de moara legate de picioare… cu durere, imensa și uneori de nesuportat in suflet… Ne apropiem de pensionare, mai avem unii , un an , doi. Am iubit, iubesc și voi iubi aceasta profesie- vocațională, dar un gând nu mi da pace,, totu i in zadar?,,in țara asta , care a ,, dăruit,, Europei( și nu numai, )colegi de ai noștri ,, minunați,, care sunt iubiti și apreciați in țările care i au adoptat…. in țara asta , pentru cei rămași… chiar se va face dreptate? Oare o sa fim pusi vreodată acolo unde ne este locul?…. totu i in zadar!
    Nu i vad pe nici unii, in stare , sa ne recunoască valoarea ca și specialitate!

    • Otilia Tiganas 24 iulie, 2021 at 8:39 am - Reply

      O singură soluție aș vedea eu, una tot cu bătaie lungă, ca finanțarea corectă a palierului. Tot principială, că nu știue xact CUm ar trebui făcut e să avem poulația de partea noastră. Să apuce să vadă adevărat cum e fără noi ca medici, CA MEDICI zic, nu ca emițători de documente. Să vadă cum ar fi să te tratezi doar la spitale. În parohia mea asta mi-a reușit, am făcut-o însă individual.

  5. Vio 23 iulie, 2021 at 3:43 pm - Reply

    Cand o sa înțelegeți că autoritățile NU AU NEVOIE REALA DE MEDICII DE FAMILIE ?
    AU NEVOIE DOAR DE SECTORUL DE INVESTIGATII SI DE SPITAL !!!!!!
    DE FLORILE MARULUI SAU DE GRIJA CA O ACCESARE DIRECTA DE PACIENT A LAB SI SPIT AR PRODUCE BLOCAJE AU NEVOIE SI DE NOI PT TRIMITERI INTERNARI COMPLETARE FORMULARE DE CM SI RAPOARTE LUNARE NEC3SARE INTRETINERII 7NEI BIROCRATII RAPACE FEROCE SI INCULTA

    • Otilia Tiganas 24 iulie, 2021 at 8:36 am - Reply

      Când am să înțeleg? Acum. Exact asta și scriu, că am înțeles!

  6. Moldovan Alina 23 iulie, 2021 at 4:40 pm - Reply

    Glonțul pentru întâiul general, îl cumpăr eu.
    In rest, parca as fi scris chiar eu: aceleași dureri, aceleași dezamăgiri, același regret ca am ales sa rămân în tara mea.
    Sănătoși și răbdători sa fim!

  7. Oana Sterpu 25 iulie, 2021 at 1:05 am - Reply

    dupa ce iesiti la pensie puteti incerca si varianta ¨ in afara tarii ¨ . multi oameni cred ca au aceasta nedumerire , se tot intreaba : cum ar fi fost daca incercam sa lucrez in afara tarii ? au avut curaj cei care au plecat la munca in Germania la cules sparanghel si s-au lovit de multe necunoscute si conditii ¨neprietenoase” la inceput , cand aveau mai mare nevoie de ajutor si nu erau neaparat medici intr-un sistem subfinantat.
    pentru finantare cred ca o colaborare cu economistii ar fi solutia.
    sistemul ar functiona mai bine dar toti trebuie sa contribuim cu ceva : idei , efort , intentii bune . studentii sunt mai tineri , cu idei inovatoare dar fara experienta de viata , fara vechime in cabinet, spital , laborator etc.

Lăsați un mesaj...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Laborator Analize

Arhive

Get more stuff

Subscribe to our mailing list and get interesting stuff and updates to your email inbox.

Thank you for subscribing.

Something went wrong.