Despre noul Contract în Asigurările de Sănătate – Șoc! Șoc! Dezvăluiri fără precedent!

Despre noul Contract în Asigurările de Sănătate – Șoc! Șoc! Dezvăluiri fără precedent!

………………………………………………………..

Vă place titlul meu? V-am prins să deschideți articolul? Perfect. Deci. Nu voi dezvălui nimic șocant, și-s full de precedente. V-am făcut doar atenți.

Vă vorbisem pe FB despre noul contract al medicilor cu Casa de Asigurări, cel care vă privește DIRECT, nemijlocit, zdrobitor pe toți. Iar asta îndeosebi pe partea cu medicul de familie, de care exact ca de gropar, nu scapă nimeni.

Șapte sute de pagini cu reguli

Acest contract&norme (doar pe partea mea – medic de familie) conține 700, ȘAPTE SUTE!! de pagini despre ce să vă fac eu vouă, asiguraților. Recapitulăm.

-Câte?

-700. ȘAPTE SUTE!! de pagini.

În astea 700, ȘAPTE SUTE!! nu intră și ce face laboratorul, cardiologul, spitalul, orelistul. Nu. Alea-s alte sute. Mii.

Aceste 700, ȘAPTE SUTE!! de pagini de contract au fost scrise de oameni care în viața lor n-au lucrat o oră la un cabinet medical, având trei-patru bolnavi în sala de așteptare, poate treizeci. De la bebelușul febril, via gravida stresată pentru concediul de risc maternal, până la pensionarul agitat că nu-i ajung banii pentru medicamente, sau care ține în mână o cărticica cu Sfântul Anton, rugându-l să meargă sistemul măcar la rețeta lui.

Nu-s omul prezumției vinovăției.

Nu cred că toți sunt porci, numai eu felină deșteaptă. Doar conchid că e IMPOSIBIL ca reglementând în 700, ȘAPTE SUTE DE PAGINI! munca mea atât de variată, complexă, imprevizibilă, ceva să iasă bine.

Posibil, repet, ca scriitorii noului contract să fi fost bine intenționați. Dacă-i pui acum la zid, să creadă sincer că au făcut o treabă pe cinste. Dar ea putea fi pe cinste, doar sintetizată în 7 ȘAPTE pagini, nu șapte sute. Altmineri e ca înainte, sau mai rău.

Acuma. Logic. Dacă eu, care numai asta fac, – adică încerc să mă poziționez în câte un alineat din alea 700 de pagini – nu știu cum să procedez concret, nu pricep, mă ajut de colegi, stăm cu pixu-n mână încercând stângaci să conspectăm contractul ca un rezumatul la BAC al unui roman psihologic complex extins în 5 volume, întreb:

-Unul de la birourile insituțiilor – șef de CNAS fie el, șef de CJAS, Ministrul Sănății &subalternii, poate el ști ce vorbesc cele 700, ȘAPTE SUTE DE PAGINI?

Răspund. Normal că nu. Nu poate.

Dar poporul întreabă, se zolește, se ține de tastă, de rețetă, de cap.

Atunci, structurile ies în presă și emană câte ceva (ambalat  de presari într-un titlu care vinde). Acel “ceva” scos în presă este imprecis, inexact, aproximativ, e “depinde”.

Mai mult.

Ne trimit nouă mail (toată breasla medicilor de familie a primit în zilele astea mailuri diverse!), cum că PUTEM face, PUTEM face!! chestii care în noul contract nu mai sunt plătite.

Gigel și cireașa de pe tortul manipulării 

Urmăriți vă rog ACEST mecanism de manipulare, că-i simplu. Urmăriți ATENT! E o tehnică banală, la provideri.

– Eu patron, de mâine nu te mai plătesc pentru orele din weekend. Dar tu POȚI să mături în continuare treptele la stradă, și sâmbăta. În schimb, nu te dau afară chiar de tot.

Asta-i zice patronul lui Gigel.

Iar pe vecinii care văd treptele murdare, îi liniștește așa:

– Gigel poate mătura treptele în weekend-uri, între ora 7 și 8, utilizând dezinfectante conform… (Aici bagă detalii tehnice care fac să pară că Gigel ar fi obligat, plătit să măture. Capcana “poate” din introducere, se pierde în ceață.)

Am fost clară? Dacă nu ai înțeles mecanismul, te rog reia-l.

N-are rost să mergi mai departe. Asigură-te că simți deja manipularea din sintagma “POATE să” urmată de amănunte restrictive, de parcă visul lui Gigel ar fi să măture duminică, neplătit. Și că detaliile îți induc senzația că Gigel ar fi obligat/plătit de cineva, pus acolo să măture numai pentru tine.

Speța concretă recentă e următoarea.

În vechiul contract eram plătiți pentru teleconsultație (consultație la distanță). Puteam deci trimite fără card rețeta compensată a cronicului direct în farmacie, sau lui pe mail, iar acest mic serviciu ne era decontat (plătit). Prin noul contract, el NU mai este plătit. Dar, stați așa, că-i și mai fain, e chiar bestial. El ESTE plătit, dar numai la NEASIGURAȚI. La asiguratul cuminte, nu. Filează mintea.

Deci neasiguratul are mai multe drepturi în asigurări, decât asiguratul?

Noa. Ne tot vorbim noi colegii, pieptănăm cele 700 de pagini, ne uimește nedreptatea asigurat/neasigurat, când Casele de Asigurări ne trimit mail pornit de Sus de la CNAS, cum că PUTEM face teleconsultații tuturor. O formulează “lemnos”, de parcă am fi chiar obligați, iar despre anularea plății, mucles. Mesajul ăsta ajunge și în presă, spre popor.

Lucrări practice. Ești poporul. Recapitulează lecția Gigel și bazat pe ea analizează știrea, concretul.

Acum ajung la concluzia proprie.

Personal, nu cred ca asta să fi fost nici măcar clasica manipulare sau șiretenie: a-i tăia unui om din drepturi și a ieși în presă să zici că el POATE face chestiile pentru care nu mai e plătit. Repet, nu cred că mailul are aceste dedesubturi diabolice. Cred că-i mai rău și mai simplu. Că nici șefii de sus nu și-au dat (încă) seama că acest drept, undeva la un alineat, a fost tăiat. Cred că nici echipa care a redactat cele 700 de pagini n-ar ști lecția cu analiză pe text, ar pica BAC-ul din asigurări. Cred că-i autosufocare în propria capcană.

Așadar, APOLITIC, strict pe logică și experiență practică mare în asigurări, zic așa:

A formula un contract pe 700, ȘAPTE SUTE de pagini este o eroare fundamentală pe care nici un alt demers ulterior nu o mai poate ajusta. Iar perdanții principali vor fi asigurații. Noi medicii, posibil să și fim finanțați mai bine. Doame ajută! Dar mocirla, noroiul inundant, nu scade cu nimic, dimpotrivă. Fiindca principiul e găunos, HIPERREGLEMENTAREA!

Chiar și cea mai bună gospodină/mamă/soție care-și ține casa – palat, dacă i-ai scrie 700 de pagini de reguli, ar falimenta gospodăria.

Care sunt efectele acestei hieprreglementări paroxistice?

1.E IMPOSIBIL să respecți 700 de pagini de reguli, deci ca prestator devii vulnerabil din start. Știi că ORICÂND ei pot scoate un alineat din context și să ți-o tragă. Știu și ei. Dialogați pe un butoi cu pulbere.

2.Nu va cunoaște (nici cât până acum), medicul cardiolog regulile familistului, ambii pe ale laboratorului și orelistului, toți pe ale poliției de concedii medicale, RMN-ului și băilor termale. Or asta se va răsfrânge TOTAL pe nervii pacientului. Altan.

3.În 700 de pagini, tu legiuitor, chiar coerent, articulat, sintetic să fii, n-ai cum să nu te autocontrazici. Darămite când texul tău conține și mii de virgule improprii și cuvinte cu două înțelesuri!

Soluția ieșirii din marasm, după mine, ar fi (fost) DOAR un contract redus la 7 pagini din 700.

Că 7 pagini din 700 n-ar spori cu nimic fraudele, pierderile, lenea, agresivitatea, aroganța sau incompetența din sistem. În schimb, ar permite o sită excelentă, bazată pe autoreglaj.

Dar până atunci, scriu pe blog.

Profesional, merg (deja) pe principul “scapă care poate”.

Mi-am construit și organizat propria bulă coerentă. Sistemul meu, vorba Președintelui. Nu pot lua în serios 700 de pagini de reguli și să le alint “legislație în vigoare”. Mi-ar termina tot aerul carierei de medic.

PS. Apropo de titlurile cu „Șoc șoc șoc, dezvăluiri fără precedent!”, de care vă rog să vă feriți ca dracul de tămâie. Anul acesta, 2023, o fițuică on line a preluat de pe blogul meu un articol vechi de cinci ani și i-a dat titlul „O doctoriță de familie rupe tăcerea. Dezvăluie lucruri pe care nimeni nu a îndrăznit să le spună”. Or eu dezvăluisem acu cinci ani chestiile alea, dar și atunci vuia țara pe subiect, nu am fost unicat.

Pentru delectare citiți vă rog mai jos încă un text coerent, transmis presei de colegii mei clujeni.