Articol scris în martie 2015. Vă invit să-l recitim azi, după opt ani, ianuarie 2023.

Un subiect sensibil, rană deschisă, este acela al percepţiei românilor asupra medicilor de familie.

Rup asta dintr-un context general, în care percepţia românilor este execrabilă şi asupra celorlalţi medici. Asupra întregului sistem sanitar, a oamenilor politici, a poliţiştilor, dascălilor, a fiscaliştilor, a pădurarilor, a șoferilor de autobus, a tot. Noi toți, aliniați ca Fetele de la Căpîlna, avem o percepție execrabilă unii despre alții. Nu-i bizar? Gândiți-vă câteva secunde la ce spun aici… Vizualizați. Noi credem unii despre alții (mai ales) ce ne zice presa, care are grijă cum să ne zică. Până nu vede sânge în ring, nu se liniștește.

Chiar eu, medic, simt greaţă faţă de sistem. Îl consider bâjbâit, neperformant şi departe de a fi inteligent.

Ce nu s-a punctat explicit şi ferm în presă, (lucru ştiut, presa asmute protagoniştii acestui marasm general unul asupra altuia!), deci ce nu s-a punctat CLAR, este următoarea defalcare:

1. Percepţia oamenilor asupra medicului de familie ÎN SISTEMUL DE ASIGURĂRI, şi
2. Aceeaşi poveste ÎN AFARA sistemului, în sistem privat.

A nu le diferenţia, mai ales atunci când faci statistici, când întrebi pacienţii încercând să tragi concluzii, este fie ignoranţă, fie rea voinţă, fie incapacitate de analiză şi sinteză.

Concret.

Eu, medic de familie în contract cu Casa de Asigurări, cu anumite obligaţii faţă de ASIGURAT sunt una, iar în timpul meu din afara contractului, sunt alta.

Dacă nu vă place de mine în contract cu CAS, este fiindcă exact acel CAS mă obligă să fac cretinării în loc să vă examinez atent. Să fac copii de adeverinţe, să vă vânez veniturile, să vă trimit pe la specialişti la oraş doar fiindcă eu nu pot compensa un medicament fără parafa lor etc.

În concluzie, dacă eu nu vă plac în contract cu CAS, atunci de vină e CAS şi Ministerul Sănătăţii, necum eu! Nici mie nu-mi place să stau cu ochii în monitor, tremurând să nu mi se ia banii pentru o bifă greşită, şi eu aş prefera să lucrez relaxat şi inteligent. Cum puteţi crede că nu mi-aş dori astea?

Dacă nu vă plac, ca medic de familie, nici ÎN AFARA contractului cu CAS atunci da, avem o mare problemă.

ĂSTA-I STARTUL.

-Fie eu sunt rapace, nesimţită, atunci schimbaţi-mă cu alt medic de familie mai blând şi mai ieftin,

-Fie sunt incompetentă, nu-s pe diagnostic, deci schimbaţi-mă cu altul,

-Fie sunt bun clinician, amabil, empatic, dar voi nu aţi înţeles că munca mea în afara orarului contractat cu CAS este privată, deci COSTĂ.

Orice muncă trebuie plătită de cineva. Și nu, NIMENI nu mă plăteşte să fac consultaţii la 9 seara, sâmbăta.

Pentru asta sunt plătite: Centrele de permanență cu medici de familie, spitalele (care au gărzi) şi salvarea/112.

Ba mai mult! NU, nimeni nu mă poate obliga să țin consultații în timpul meu liber, necontractat, neplătit.

Că uneori (deseori) „prestez” în timpul liber? Da. Însă acesta nu-i un DREPT al pacientului care decurge din plata către sistem. Este dorinţa mea de a-mi face bine munca, (hai s-o numim conştiinţă), cumulată cu nevoia de a-mi suplimenta venitul, ATUNCI CÂND SUNT DISPONIBILĂ.

În concluzie: întrebarea pe care presarii au pus-o populației cu scopul de a trage concluzii statistice „puteţi fi examinat de medicul dvs de familie, la cerere, sâmbătă seara?” OBLIGATORIU trebuie completată așa „ştiind că nu-i obligat să o facă, iar dacă o face, va trebui să achitaţi serviciul”. (mai completez, cu voia voastră – Și, categoric nu atunci când el, medicul de familie, este la o nuntă, la un simpozion la Bucureşti, sau are invitaţi acasă.)

Doar aşa putem porni la drum! Întrebând CORECT, despre asigurări.

Altminteri, toate statisticile bazate pe grile de întrebări sunt FALSE. Sau tendenţioase.

Iar textul meu e departe de a încerca mascarea hibelor doctorilor. Nu. Recunosc că există hibe.

Dar nu le putem identifica şi aplana, minţind cu toţii pân` la Dumnezeu, cu deceniile, sugerându-le pacienţilor că asigurarea le oferă drepturi pe care nu le au din cotizații.

Vor răspunde, cum au și făcut:

-Nuuu, niciodată nu-l găsești la telefon sâmbătă!

-Nu, nu vine la mine acasă noaptea, la bebeu, când îl chem.

Explic: nu răspunde/nu vine, fiindcă NIMIC nu-l obligă și NIMENI nu-l plătește s-o facă.

Iar jurnalistul, cu întrebarea asta defectă (transformată glorios în știre TV de scandal la ora 19), te face să crezi că ar trebui să răspundă și să vină.

Iar tu-l vei urî (o dată-n plus) pe medic, nu pe jurnalist că te manipulează.