(Din volumul Poezii vânate de fisc, a doua ediţie)

 

O noapte cu tine în cabina de vot, doctore!

 

Dokk! Tocmai tu, tu cel care

mi-a încleştat conştiinţa

de breaslă strâns-strâns

strâns între coapse

tocmai tu, cu muşchii

păroşi, aplicai diagnosticul

„votat” pe geamătul

altei fete pretendente.

 

Comisia te-a invalidat

dar eu… eu mă prefac

că nu observ, aşa cum

m-am prefăcut mereu

printre coapsele tale

atunci când gemeam

agramat, furibund,

asumat, ignorant.

 

Fiindcă te iubeam, Dokk,

cum doar breslaşii ştiu

să se iubească nărozi

pe buletine de vot!