Dr. Camelia Muraru, un medic de familie modest, unul dintre cei 11 mii, mi-a scris un mail fără intenţia să-i public pe blog dramatica poveste… Nici vorbă! Voia doar să împartă cu mine ceva ce o marcase. Și asta fără să ne cunoaştem personal. Dar eu am rugat-o să-mi vorbească puţin despre sine şi să-mi permită să public “strigătul ei surd”.

Spune dr. Camelia Muraru:

Prea mult nu-mi place să mă laud. Sunt medic de familie, de 18 ani, în localitatea la care care am fost repartizată la sfârşitul facultăţii – cam la 120 de kilometri de Iasi -, fac naveta de la Paşcani, zilnic. Cu toate greutăţile, eu sunt o patrioată convinsă şi nu aş pleca din ţara mea, indiferent ce mi s-ar oferi afară. Aici am părinţii cu bolile lor cronice şi tot de aici mi-au crescut rădăcinile şi visurile. Mă lupt cu sistemul, ca toţi colegii de breaslă şi îi sunt recunoscătoare în fiecare zi Domnului că am o familie, că sunt sănătoasă şi am un loc de muncă. În rest, îmi ocup timpul liber cu excursiile în natură şi urmăresc discuţiile colegilor pe FB. 

Iar acum, iată povestea pe care mi-a trimis-o Camelia.

ÎN MOD NORMAL, CAZURI DIN ACESTEA N-AR TREBUI SĂ EXISTE! Îşi începe ea mesajul.

E.M . are 24 de ani , e casnică şi tocmai a părăsit-o prietenul, după  ce a aflat că a rămas însarcinată. “Din greşeală”, a spus ea. Părinţii ei sunt în străinătate de mai mulţi ani şi  nu prea ţin legătura  cu ea.

E.M. a ajuns,  într-un târziu,  şi la triajul Spitalului de Obstetrică din localitate, a întârziat mult pentru că nu a avut asigurare de sănătate, nici card de sănătate.

De la medicul de familie e îndrumată la obstetrician, normal că fara bilet de trimitere (fiindcă medicul de familie nu poate să emită trimiteri unui neasigurat – ar fi ca un cec fără acoperire) Gravida găseşte mai greu pe cineva dispus acolo să o consulte, dar în sfârşit ajunge să i se facă şi ecografia, iar medicul încremeneşte în faţa ecranului:

-Ai un făt de 15 săptămâni, anencefal (NR- adică, practic fără cap), cu inima malformată, incompatibil cu viaţa. Trebuie să-ţi fac avort terapeutic, dar întâi rezolvă-ţi cu asigurarea şi cardul, eşti trimestrul  al 2-lea de sarcină şi procedura nu intră între urgenţele decontate de CAS !

E.M. îşi şterge lacrimile, se îmbracă şi se duce la Casa de Asigurări. După o aşteptare de 3 ore află ce sumă are de plătit pentru asigurare, iar cardul de sănătate îl va primi peste 2-3 luni, dacă va avea bani să-şi plătească asigurarea.

Povestea mea se opreste aici.

O las pe E.M. să-şi deruleze existenţa tristă şi mă întreb: oare ce fel de sistem avem, dacă o sarcină de trimestrul al doilea cu un făt ANENCEFAL, adică lipsit de cap, nu se poate rezolva în spital fără asigurare de sănătate şi card de sănătate ?