Pacientul şi rebusul fără definiţii
Pacientul nostru, când se prezintă la cabinet după o lungă pauză sau pentru prima oară, e ca un rebus fără puncte negre şi fără definiţii. Pur şi simplu un careu de 10/10, cu pătrate albe. Goale.
Atunci eşti nevoit să faci slalom în povestea lui, cât să-ţi fixezi măcar un cuvânt lung rezolvat pe orizontală şi unul pe verticală. Altminteri, mâzgăliţi litere incoerente împreună.
Uite un exemplu de „definiţie” compactă pentru un careu 10/10 alb.
- Bună ziua. Ce vă supără?
- Doamna, cum să zic… mă supără tot. Mă doare aici în burtă (arată flancul drept al abdomenului), dar tuşesc cu flegmă, am un acid că simt că înnebunesc mai ales noaptea, dar durerea mi se mută la umăr dacă ridic ceva greu şi atunci încep să râgâi şi uitaţi-vă şi dumneavoastră ce ciupercă am la unghiile de la mâini, mi-i şi ruşine să se uite cineva, că nasul mi-e înfundat tot timpul, am sinuzită, mi s-a spus acu trei ani şi nu închid un ochi toată noaptea, am rămas şomer de luna trecută.
ATÂT am avut eu a vă scrie azi. Fără să fi exagerat. Semnificativ.
De vrei să zâmbeşti (în continuare), citeşte şi aici:
Cel mai complex rebus, trebuie să recunosc! :))
daaaaaaaa!!
Și bănuiesc că la UMF nu v-a învățat nimeni să dezlegați astfel de rebusuri. Poate omului i s-a umplut paharul și încerca să-și golească cumva sacul, care devenise prea greu. Vă înțeleg perfect fiindcă în activitatea mea profesională am fost și eu pus în astfel de situații, chit că era vorba de mașinării dar conduse tot de oameni. Și să știți că nici la Politehnică nu m-a învățat nimeni să dezleg rebusuri de acest gen. Totuși aveți un ascendent: sunteți mai aproape de psihologie decât mine. Mi-a plăcut schița, ați reușit să mă faceți să văd scena aproape aievea. mulțumesc.
EU multumesc de vorbe faine!
Un Diazepam şi nu-i mai pasă :))
cand am ajuns io la medic, o zis…aaa, tu esti aia cu situatia complicata:)