Pacientul nostru, când se prezintă la cabinet după o lungă pauză sau pentru prima oară, e ca un rebus fără puncte negre şi fără definiţii. Pur şi simplu un careu de 10/10, cu pătrate albe. Goale.

Atunci eşti nevoit să faci slalom în povestea lui, cât să-ţi fixezi măcar un cuvânt lung rezolvat pe orizontală şi unul pe verticală. Altminteri, mâzgăliţi litere incoerente împreună.

Uite un exemplu de „definiţie” compactă pentru un careu 10/10 alb.

• Bună ziua. Ce vă supără?
• Doamna, cum să zic… mă supără tot. Mă doare aici în burtă (arată flancul drept al abdomenului), dar tuşesc cu flegmă, am un acid că simt că înnebunesc mai ales noaptea, dar durerea mi se mută la umăr dacă ridic ceva greu şi atunci încep să râgâi şi uitaţi-vă şi dumneavoastră ce ciupercă am la unghiile de la mâini, mi-i şi ruşine să se uite cineva, că nasul mi-e înfundat tot timpul, am sinuzită, mi s-a spus acu trei ani şi nu închid un ochi toată noaptea, am rămas şomer de luna trecută.

ATÂT am avut eu a vă scrie azi. Fără să fi exagerat. Semnificativ.

De vrei să zâmbeşti (în continuare), citeşte şi aici:

A pierdut apuța prin păsăricuță