Românul erectil de Radu Țuculescu – guestpost
Continuăm seria de proze scurte semnate Radu Țuculescu, în ciclul „Românul erectil”. Poza autorului, cea pe care am ales-o, nu-i întâmplătoare!
Românul erectil (I)
Îşi cumpără un pui întreg, bine umflat prin cele mai recente metode.
Ceapă, ridichi, usturoi.
Verdeţuri de anotimp. Proaspete, că‑i plac prospăturile
Şi bere. Multă bere, la un litru ori la doi, în sticle de plastic, sunt mai uşor de transportat dar şi de golit, hă hă. Şi râde gros, căci românul erectil e într‑o permanentă veselie. Ţigări cât încap în buzunare, pungi cu pâine gata feliată, acum timpurile s‑au modernizat, nu‑ţi mai pierzi vremea cu nimicuri. Şi multe alte pungi frumos colorate, cu diverse chestii de ronţăit pentru copii. Şi seminţe, pentru gagici, să nu se plictisească. Dar şi fructe, deoarece fructele conţin multe vitamine de care au nevoie , mai ales, copiii. Să crească mari ca tata şi mama lor.
Pentru maturi, se mai adaugă şi o sticluţă cu rachiu, de crescut pofta pentru haleală.
O bucată de slănină ţine de specificul naţional. Se frige împreună cu puiul. La iarbă verde. Iarba verde creşte şi lângă terenurile de sport construite la marginea cartierului, lângă ultimele blocuri. Acolo, la nici un metru şi jumătate de ele (de terenuri, normal… ) se aşează românul erectil împreună cu prieteni şi familie. Respiră aer curat. Care vine dinspre terenurile ălea! Normal. Doar nu s-o băga în pădure!
Pregătesc focul şi îşi manifestă buna dispoziţie prin răcnete, înjurături, râgâieli.
Copiii bat mingea pe terenuri, la câţiva paşi de mamele personale. Fiind atât de aproape, acestea nu‑şi fac griji în privinţa lor. Zbieretele şi ţipetele celor mici se amestecă, armonios, cu buna dispoziţie a maturilor.
Se pregăteşte focul. Adică se adună vreascuri din pădurea aflată în imediata apropiere. Dar de ce să intre ei în pădure, să colinde ca tembelii printre copaci în căutarea unui luminiş? Aici e cel mai bine, văd şi blocurile în care vieţuiesc. Se aduc vreascuri şi crengi proaspăt tăiate, cât mai multe. Aşa, ca să fie şi să rămână şi pentru alţii căci românul erectil e un generos, un individ care ţine la semenul său de cartier.
Se aprinde focul. Unul mare, ca la indieni. Naiba să‑i ia de indieni, noi suntem români! Am ieşit la iarbă verde, cu mic şi mare, c‑aşa‑i sănătos.
Se pune grătarul, se pune puiul pe grătar dar şi bucăţi de slănină şi cârnăciori. Mirosuri plăcute încep a bântui terenurile de joacă, înălţându‑se spre etajele superioare ale blocurilor. Tot felul de mirosuri se împletesc în aer.
Femeile pregătesc salata! Desfac farfurii din hârtie, pahare din plastic, tacâmuri din plastic (în afară de cuţite). E practic cu chestiile astea de unică folosinţă. Nu se mai duc înapoi acasă. Nu te mai chinui să le speli.
După unica folosinţă, se lasă la locul faptei. Totul se lasă acolo, absolut totul.
Marginile terenurilor s‑au transformat în imense depozite de gunoi printre care românul erectil îşi petrece sfârşitul de săptămână, îngroşând stratul de mizerie. De fapt, nu face altceva decât să prelungească aspectul mizerabil dintre blocuri până la margine de pădure. În pădure îşi face nevoile, iar ăia tineri mai fac şi alte treburi ce ţin de surplusul hormonal. Dar sunt şi români erectili cu personalitate. Ei duc gunoiul în pădure, pentru ca şi natura să se integreze conceptului lor de viaţă şi de trai.
Se scuipă vârtos pe jos iar unii îşi suflă şi nasul, fiecare nară în parte. Tot pe jos, ce naiba, de aia sunt ei în mijlocul naturii. Ori la marginea ei, tot un drac.
De sus, cartierul arată ca o imensă pubelă. Cine dracu ne vede pe noi de sus, am înnebunit? Poate extratereştrii, hăhă! Ei să‑şi vadă de rahatul neamului lor, noi cu al nostru.
Put, deci exist.
De ce românul erectil? Păi, asta e! Un viril, un zdravăn, un sănătos. Românului şi când lucrează, i se scoală. De exemplu, descarcă saci dintr‑un camion şi, pac, i se umflă nădragii în dreptul şliţului. Doamne fereşte să scape sacul din mâini, că i se rupe. În general, i se cam rupe de toate, dar asta nu ţine de erecţie. (Chestia cu sacul a fost o ştire dată pe posturile tv! Imaginaţia mea e incapabilă să depăşească realitatea…)
Românul erectil nu e verde, cum zicea nenea Iancu, în trecute vremuri. Verde e iarba, crângul şi altele de care i se rupe. El este mai mult congestionat, adică plesneşte de sănătate, de virilitate şi de altele despre care vom mai scrie.
Citeşte toată seria textelor din rubrica Radu Țuculescu, aici:
