ROȘCATA
Tot de pe la spitalul de nebuni, anul şase. La medicină.
În grupa mea existau două colege gen „ bombă sexi”, născute parcă anume să întoarcă priviri. Nebunie, ambele. Una blondă şi una brunetă. În toţi anii petrecuţi împreună: la şcoală, pe străzi, la cârciumi sau la filarmonică, privirile admirative şi comentariile masculilor se împărţiseră exclusiv între blondă şi brunetă. Asta până la stagiul nostru la Spitalul de nebuni!!
Ne dăm noi trei pe alei, pacienţi aşezaţi pe băncuţe. Un grup compact de masculi în pijama, trăgând din Carpaţii fără filtru, scoate din gâtlej interjecţii admirative. Dar eu nici nu sper să mi se adreseze! Porneşte dialogul lor analist:
- Uite ce doctore bune avem azi! Care-ţi place, Gicule?
Și… ÎN SFÂRȘIT, în sfârşit!! la Spitalul de nebuni, aud ceea ce nu auzisem până în acea zi:
- Mie roşcata aia din mijloc!
Eram roşcată pe-atunci.
M-am întors spre colege, râzând:
- Fetelor. Am muncit, am asudat, am fost tenace şi da, e momentul meu de glorie. Am suportat ani de zile împărţeala între blondă şi brunetă, dar a sosit clipa adevărului. Acest colectiv echilibrat şi specializat în estetică, a decis ROȘCATAAAA!!! Yeeeeeeeeeeeeeee!!!
Găsiţi continuarea aici:
[…] ROȘCATA […]
[…] ROȘCATA […]
Buna ziua! Multumim pentru impartasirea povestioarei. Sunt medic psihiatru si am o rugaminte la dumneavoastra: se poate sa utilizati alti termeni decat „spitalul de nebuni” si „nebunul” (in alta poveste am citit)? Stim ce credinte peiorative au romanii vizavi de Psihiatrie. Noi medicii psihiatri ducem o lupta constanta in a imbunatati aceasta imagine negativa. Chiar recent am facut o scrisoare dechisa (poate ati citit-o). Dumneavoastra sunteti o voce importanta a internetului medical romanesc, fiind citita atat de colegii medici cat si de pacienti. Vreti sa fiti aliatul nostru in demersul ameliorarii imaginii Psihiatriei in Romania? Va multumesc!
Fiind, (așa cum onorant mă numiți!) o astfel de voce, eu am postări separate, (nu una!!!) pe tema psihiatriei, a confuziilor, a nevoii, a greselilor. Am să le scot cât de repede din naftalină! Regret că n-ați dat de ele.
Am inclusiv emisii TV pe tema asta. Sunt un promotor ACTIV al poziționării corecte a pshiatriei la noi etc. DAR!! Am devenit această „voce citită” și datorită limbajului mai puțin ortodox uneori, nostim, ghiduș, unul care apropie de cititor, sau chiar… unul care te determină să rămâi pe articol.
Demersului la care vă referiți, nu numai că ma raliez, îi sunt parte și cred în el, dar și dvs credeți-mă că a te face cu adevărat citit, de zeci -sute de mii de oameni nu-i usor și nici rezultatul directei mele competențe în profesie. Sau al talentului managerial. Este o alta „specializare” sa zicem- a scrisului/presei/ etc, una care are reguli… hmmm, cum să le numesc… na, care are reguli. Pe care eu le știu foarte bine.
În secunda-n care la un text satiric încep să scriu „tulburat anxios” în loc de nebun, sau penis în loc de… mă scuzați, m-am sinucis ca scriitor.
De aceea, cred că alianța dintre „vocea care pot fi” și mesajele de transmis populației e ideală, dar cu efect numai în felul meu de „reglare” a vocii.
Este motivul pentru care am refuzat repetat să fiu purtător de cuvânt.
S-ar putea să nu-mi dați dreptate, însă eu sunt convinsă că după 2-3 textulețe simpatice, de la om la om, dacă emit unul serios despre psihiatru/psiholog/boala psihică/personalitatea accentuată, efectul e de mii de ori mai bun, iar cititorii rețin ideea. Altminteri- oamenii greu acceptă „lecții” de sus în jos.
PS. Am primit dojeni de la colegii mei MF pentru termenul „Specialist”, în loc de „medic de altă specialitate”, noi MF fiind tot specialiști! Au dreptate. Dar dacă nu scriu simplu „specialist”, cum știe omul, nu mă citește nici naiba.
Bine, am primit dojeni și de la apărătorii câinilor, de la părinți de bebei, de la nefumători, abstinenți sexual, de peste tot… și mi le-am asumat. Asta-i. Nu-mi convin dojenile, stau acas`.
Însă mesajul dvs. m-a obligat, din respect, să dezvolt nițel ideea.
Vă mulțumesc că mă citiți!
Va multumesc pentru raspunsul foarte elaborat! Ati dedus bine: am contraargumente la ceea ce considerati. Inteleg si accept faptul ca este nevoie de un anumit limbaj pentru a atrage si a intretine un public. Ocazional povestesc si eu pe reteaua de socializare cate o povestioara din cabinet. Insa mereu am grija la a evita termenul de „nebun” si, credeti-ma, e destul de accesibila limba romana. Un argument valid este ca mai exista pe FB un medic (internist) care povesteste diverse intamplari cu pacientii lui mai speciali. Noi, cititorii, intelegem cat de speciali sunt acei pacienti fara a fi nevoie sa se precizeze ca = nebuni. Va garantez ca romanul face imediat legatura. Problema mea (si sper ca nu numai a mea) este ca cei mai multi pacienti care ajung la mine pentru diverse tulburari de anxietate sau depresive (ceea ce e clar ca sunt departe de caracteristica de „pacient nebun”) se gandesc ca au fost trimisi la psihiatru de catre un alt specialist pentru ca nu sunt crezuti ca au o suferinta (mai ales cei cu somatizari) si sunt considerati nebuni. Stiu asta pentru ca, de fiecare data, la prima consultatie fac aceasta discutie cu ei. De ce fac asta? Nu pentru a imbunatati imaginea Psihiatriei ci pentru a creste aderenta la tratament. Deoarece nu e suficient ca alti medici l-au trimis la psihiatru, acesta i-a pus si diagnostic si i-a dat si tratamnet ceea ce inseamna o super confirmare ca specialistii cred ca au o boala inchipuita. Dumneavoastra faceti parte dintre specialistii care pot trimite catre psihiatru. Ce argumente aduceti pacientului depresiv care vrea sa se omoare in caz ca vreti sa il trimiteti la un spital de Psihiarie? Dar pe un pacient cu o anxietate generalizata care ii invalideaza viata socio-profesionala? In conditiile in care limbajul utilizat este public asadar pacientul respectiv va stie parerea vizavi de cei care calca pe acolo. Schimbarea porneste de la noi. Va multumesc!
Știți? Polemică sau nu, dialogul nostru poate deveni un exemplu de comunicare.
Am să mă gândesc la ceea ce mi-ați scris.
EU vă mulțumesc.
Asta inseamna comunicare. Multumesc frumos!
„Nebunul” ala de a zis:roscata imi place, e acelasi care i-a zis doctorului: ce-ai patit doctore de tragi galosul dupa tine?. :)
Buna ziua,
am citit articolul si mi-a placut stilul,umorul,finetea.M-am zguduit un pic cand am citit”nebuni” si ii dau dreptate dnei dr.psihiatru,eu insami avand ceva probleme,nediagnosticate ,inca,corect,cred,cumva m-a ajuns si pe mine corelatia.
Nu-mi plac psi,nu am intalnit niciunul cu care sa rezonez,sa-mi dea ceva logic de care sa ma agat,toti se uita in jos si scriu retete,pe care nu le iau,din lipsa de incredere si anxietatea revine de mana cu atacuri de panica and so on.
Imi place dna dr. Todea si as dori datele de contact,daca citeste si daca se poate.
Citesc foarte mult acest blog, imi rezonez cu scriitura di omul de calitate.Consider ca este un medic extrem de bun profesional,personal n-am intalnit asa ceva .Felicitari!ps am cumparat si cartea,o astept.Carmen