Târtiţa. Nuanţe rumene.
Noi studenţi, tu îmi ceruseşi
la Rotisor târtiţa puiului rumen
te-am lăsat baltă printre copane
aproape trei ani, ca să caut în DEX
„târtiţa”, se făcuse târziu – plecaseşi
într-un oraş muncitoresc cu inginera
aceea care n-a aflat niciodată
despre Rotisor. N-au aflat apoi
nici copiii noştri că au fost
născuţi de noi împreună,
chiar fără să ne dăm seama cum.
Da, în noaptea aceea la
Oradea, când m-ai sunat
sugrumat, eram cu Marius. Aşa-i.
Totuşi azi îţi mângâi obrazul
proaspăt ras şi sărbătorim
mărirea pensiei tale nesimţite
nu târtiţa şi nici gemetele
mele orgasmice din albumul
de familie cu poze alb-negru.
Noi toţi suntem nuanţe…
iar tu, ştiind tăcut nuanţe,
rămâi singurul meu prieten!
