Un An Nou bestial, marfă, beton!

În anul care a trecut… am făcut de toate. TOT!! De parcă aş fi extins vorba “trăieşte-ţi fiecare zi ca şi cum ar fi ultima”. Aşa mi-am trăit eu întreg anul. Deopotrivă frumos şi urât, cu niscai cumpene zgribulite, deopotrivă sănătos şi bolnav, bogat şi sărac, iubind şi urând, scriind şi rupând, tastând şi ştergând, râzând şi plângând în hohote, cerând imperativ şi refuzând, venind şi plecând, transformând bezna-n far şi ieri-ul în azi, deci un vârtej fără seamăn. Toate astea fără miză. Un vârtej pur şi simplu.

Dar nicio clipă, (nicio clipă!!) nu am uitat că sunt un alintat al sorţii! Și n-am uitat să-i mulţumesc Celui care a decis, acu 52 de ani, să mă împingă – abia simţit – pe banca privilegiaţilor care ştiu să iubească.

Poate confidenţa vă sună ca un discurs la propriul catafalc, gen „ Otica a fost o femeie blabla..„

Ohhh, nu-i aşa. Nici vorbă! Azi mă refer la anul care a trecut, (de aceea vorbesc la trecut), dar fără să gândesc o secundă că anul care va veni nu-l voi trăi la fel!

Și  când oi obosi, (de-oi obosi!), am să vă dau de ştire.

Le doresc Un An Nou miraculos, bestial, beton, marfă, prietenilor mei de pe FB. Sau de-aiurea! Mi-l doresc chiar şi mie însămi aşa ca-n titlu!