Asistentul medical. Asistenta.

O specializare oarecum pervertită ca semnificaţie. La noi, desigur. În România extraspitalicească, mai ales.

Profesionist ca toţi profesioniştii, om cu şcoli, din păcate în actualul sistem, asistentul este asimilat cu altceva decât ceea ce ar trebui să fie.

Mai întâi cu secretarul, registratorul. Adică ALT om cu pregătire specifică, pe care medicii ţărilor civilizate îşi permit să-l plătească la cabinet. Secretarul este persoana care comunică telefonic cu pacienţii, îi programează la medic, le ordonează documentele, le pregăteşte fişa, operează impecabil calculatorul, face legătura scrisă sau verbală cu instituţiile partenere ale cabinetului etc.

Cumva, un secretar de cabinet medical, ar trebui să fie ca un secretar de primărie.

Din lipsă de bani, la noi, asistentul MEDICULUI DE FAMILIE s-a trezit persoana care scoate fişe, completează adeverinţe, trimiteri, răspunde la zeci de telefoane, calmează spiritele încinse… Dacă are carnet de conducere şi „ceva papagal”, merge la CAS cu documente,la DSP după vaccin, pregăteşte dosarul de contractare CAS, listează anunţurile DSP, achită facturi… ce mai. Numai pită rumenă nu coace-n cuptor! Și nu conduce avioane supersonice. Asta, fiindcă şi medicul lui de familie face toate aberaţiile posibile care n-au legătură cu tratamentul sau diagnosticul.

Or asistentul medical,(în ciuda sugestiei subliminale a cuvântului cum că ASISTENT ar fi „cineva care asistă pe altcineva”), îşi are propriile-i atribuţii DE SPECIALITATE. Este mult mai mult decât un “ajutor de medic”.

Este pregătit să dea un prim ajutor, să panseze, să facă tratamente intramusculare, intravenoase, perfuzabile, să alerteze medicul în caz de complicaţii, să facă măsurători corecte: tensiune, puls, înălţime, greutate, circumferinţa abdominală, să calculeze Indicele de masă corporală, să recolteze probele pentru analize – fiecare în recipientul corespunzător, să dea primul sfat medical, să promoveze o viaţă sănătoasă, să termometrizeze, să deosebească o urgenţă ce necesiă salvare de un caz temporizabil, să consilieze gravida, lehuza, să asiste o alăptare, să recunoască un şoc alergic, să ştie cântări un bebeluş care zbiară, să facă musai catagrafii la vaccin… mai vreţi?

Noi medicii şi voi pacienţii de medici de familie, însă, ce vedem/vedeţi în asistentă?

Omul care rezolvă rapid intrarea ta la medic, (dacă se poate, peste rând!), care scoate compensata la imprimantă şi schimbă vioi tonerul epuizat, care resetează cardul, care te programează, care intervine să nu plece doctorul fiindcă tu întârzii puţin, care scrie după dictare concluziile ecografiei, care-ţi ştie CNP-ul pe de rost…

Și uităm, că ea/el, asistenta/asistentul sunt parte vitală a sănătăţii tale REALE. Sunt profesionişti specializaţi, setaţi, să facă MULT MAI MULT DECÂT SĂ UMPLE UN TONER.

Sau să facă o copie a cărţii tale de identitate.

Vuieşte ţara că pierdem doctori în Europa?

Parte egală de vuiet ar trebui să fie şi fiindcă pierdem asistenţi, sau că din cei prezenţi am făcut şoferi, scribălăi şi îngrijitori.

(sursa imaginii: http://www.trilulilu.ro/imagini-diverse/la-multi-ani-asistentelor-medicale)