Aşteptându-l . . .

Acum e o plăcere să stai în gară şi să aştepţi trenul. Difuzorii de presă te îmbie cu tot soiul de publicaţii una mai atractivă decît cealaltă. Pe prima pagină, femei frumoase îţi trag cu ochiul. În paginile din mijloc, alte femei îţi arată sânii năucitori, pântecul fremătător, coapsele desfăcute şăgalnic… Cele mai pudice îşi arată doar fesele. Eşti copleşit de plăcere şi uimire. Până mai ieri, asemenea forme credeai că existau doar la capitalişti. Ba se pot cumpăra şi romane format de buzunar, palpitante, incitante, educative, cum ar fi Dragoste cu forţa ori Dacă te prind să vezi ce-ţi fac ori Agentul Ako Sanyoko îşi ascute privirea.

Tocmai mă încălzeam, răsfoind o broşură puternic ilustrată şi ingenios intitulată Dacă poţi… pot, cînd aud la difuzoare următorul anunţ: Rapidul 36 întârzie necunoscut! Din cauza căldurii interioare, crezusem că auzul meu o luase razna. Dar anunţul s-a repetat cu aceeaşi voce nazală şi indiferentă: Rapidul 36 înâîrzie necunoscut. Ăsta era rapidul meu.

M-am repezit la ghişeul de informaţii, împreună cu alţi călători contrariaţi. Pe mine necunoscutul, în general, mă sperie şi-mi produce frisoane pe şira spinării.

Duduia din spatele geamului nici nu ne-a lăsat  să deschidem gura.

– Pe mine să nu mă întrebaţi nimic, a şuierat ea, aşa a trebuit să anunţ, stimaţi cetăţeni ori domni, că altcumva nu vă mai pot numi! Dacă veţi aştepta o oră sau o zi, habar n-am. Am vorbit cu staţia X, abia i-am prins şi nici ei nu ştiu mai mult decât că întârzie, iar cu alte staţii n-are sens să mă chinui să iau legatura, telefoanele-s date dracului, ţiuie, păcăne, scot sunete extraterestre parcă au înnebunit, nici în oraş nu poţi vorbi, ştiti prea bine. Semnal la mobile nu avem, de ce dracul să avem!! Important e să plătim abonamentul! Rapidul ăsta a plecat din gara de pornire, asta-i sigur, dar undeva, între staţii, întârzie… Pe cîmp, printre lanuri, dracu ştie! Mai mult nu vă pot spune!

– Bine dar… noi ce facem? îndrăznesc să intreb, timid.

Radu Țuculescu