Cum stă povestea „compensării”? Că deja mă lasă nervii.
Este chiar de azi. Este “din nou” şi de aceea revin cu o veche temă. Încercând s-o fac cât mai simplă şi didactică.
AXIOMĂ
Nu toate medicamentele „compensabile” pot fi şi compensate. De medicul de familie.
Indiferent ce zice farmacista, vecina voastră, verişoare de la oraş, sau medicul din spital. S-ar putea ca ei să nu cunoască exact limitele impuse nouă – MF – de Casa de Asigurări.
Temă pentru acasă.
Scrieţi fraza de mai sus, de zece ori, pe o foaie cu linii.
Gata? Bun.
Test fulger.
- Dacă farmacista vă zice din calculator: „Dar medicamentul cutare poate fi compensat!”, asta înseamnă că SIGUR îl poate compensa medicul de familie?
Hmm?? Nu vă grăbiţi, gândiţi-vă bine, recitiţi întrebarea. Eventual recapitulaţi ceea ce am învăţat azi. Se poate şi copia.
Răspuns corect:
– NU.
Curs pentru avansaţi:
- Unele produse se pot compensa fără griji.
- Altele, doar la anumite boli.
Ba mai mult, doar la un anumit stadiu al acelei boli. Astea sunt “cu protocol”. De exemplu, un medicament „cu protocol” poate fi compensat doar la boala A, (trecută-n protocol), chiar dacă el i-ar face bine şi bolii B, cea pe care o ai tu. Dacă nu ai boala A, nu se poate compensaaaa! Nici dacă ai boala A, stadiul întâi. (Sunt doar exemple.)
- Altele nu le pot compesnsa decât anumiţi specialişti, (nu toţi!). Oricum, alţii decât medicul de familie.
- Ultimele (şi cele mai parşive), sunt cele pe care le putem compensa şi noi, medicii de familie, dacă ȘI NUMAI DACĂ alt medic, cel din policlinică (ambulatoriu) sau spital, a lucrat corect. Dacă a respectat diagnosticul din protocol, a redactat corect scrisoarea medicală către noi la toate bifele şi, (VITAL!), dacă are contract cu Casa. Altminteri, fără contract, NU SE POATE. Scrisoarea lui nu este acceptată de CAS, fie el prof universitar, Ministrul Sănătăţii sau Preşedintele tării.
Noa asta-i cumplită şi despre asta voiam să scriu, de fapt, astăzi.
Știţi cum este să depinzi tehnic de altul? Uite cum lucrăm. Un posibil scenariu SF.
- Doamnă X, de 70 de ani! Aveţi dreptul la pensie, da?
- Am. Normal, am cotizat totă viaţa.
- Dar, conform legii, poştaşul nu vă mai poate da pensia în mână, decât dacă poştaşul din cartierul vecin are bocancii lustruiţi. Iar pentru asta, el ar trebui să-şi facă un selfie cu bocancii lucind de box şi să-l înmânze poştaşului dvs.
Exact aşa-i cu noi, medicii de familie! Și cu voi, bolnavii români.
Și atunci, normal că i-o tragi în freză poştaşului de pe scara ta de bloc, fiindcă pe el îl prinzi în pragul uşii. Și-i vezi tolba plină cu banii de pensii, vecinei îi dă, că pensia ei vine fără lustrul celuilalt, (ea-i din altă lege). Iar pe tine te sare.
Și clar nu începi să umbli prin cartiere îndepărtate să-l convingi pe cel de care, de fapt, depindea lucrarea – să-şi facă bocancii.
Reclami la Dirigintele Poştei, îi umfli un ochi celui care ţi-a ieşit în drum, sau o suni înjurând pe cumnată şi-i povesteşti ce vremi de rahat trăim.
Dar cel mai mişto (deliciiiiuuuu!!) este atunci când, aceeaşi lege, aruncă-n Monitorul Oficial termenii “lustruiţi”şi “ghete”, fără norme. Și depinde de ochiul subiectiv al privitorului de selfie, dacă lustrul e corect sau nu. Dacă prin „ghete” înţelegem „încălţăminte” la modul general, deci şi botinele elegante, bascheţii din pânză, sau dimportivă, o luăm ad literam.
Cum dialogăm noi pe gup FB profesional?
- Hmm… sunt curaţi bocancii celuilalt poştaş, dar nu i-a dat cu cremă, or din lege deduc că ar fi trebuit cremuiţi în aceeaşi zi. Zice un distribuitor de pensii din Satu-Mare.
- Măi, eu nu deduc că ar fi trebuit chiar cremuiţi, legea zice numa` „să lucească”. Eu cred că nu riscăm nimic dacă dăm pensiile!
- Ba să ştii că-n Rahova i s-au imputat pensiile celui care le-a înmânat fără să se vadă crema în selfie. Imaginea era şi ştearsă.
- Da?? Nasol. Păi, să se judece atunci. Va câştiga. Eu nu mai dau pensii, dacă nu-s şi cu silicon, ghetele colegului!
- De silicon nu zice, zice să lucească! Eu dau şi dacă-s numai cu cremă.
- Să vedeţi!… vine cu noutăţi, poştaşul din Galaţi. Azi am primit un selfie din Bucureşti, Clinica Y, cu imagini siliconate, dar la mănuşi. Erau mănuşi de piele. Deci pot da pensiile la oameni? Vine Paştele, mi-e milă de ei.
- Nuu! sar poştaşii moldoveni. Nouă n-au imputat toate pensiile date pe mănuşi. Ne-au controlat la ghete.
- Dar dacă-s cizme cu carâmb înalt, toc cui, cum am primti ieri selfie din Cluj, dăm? Doar le putem interpreta ca fiind ghete.
- Eu spun să dăm… intervine împăciuitor poştaşul din Sibiu. Dacă-s negre, e okay.
- Beeeey, cine a zis ceva de „negru” în protocol? La mine vin cu ghete – ghete, chiar de alpinism, dar roşii.
- ?!?!
