M-am decis să împrospătez un îndemn vechi, pornind de la o experiență personală, recentă. De ieri.

ATENȚIE unde puneți substanțele toxice, atenție să le etichetați mare, cu litere uriașe, atenție să nu ajungă la îndemâna copiilor, a cuiva nevinovat, atenție să nu poată fi confundate cu apa, atenție să nu faceți cuiva rău, fără să vreți!

Zilele astea, eu fiind în șantier și dormind în biblioteca din cabinet, nu în casă, seara la culcare am tras o dușcă mare de apă din PET-ul de 5 litri așezat în holișor, lângă ușa bibliotcii. Noi bem apă de la izvor, nu de la rețea și o aducem în PET-uri de 5 litri, tot câte 10 flacoane, așa, să fie destulă!! Avem mereu multe PET-uri cu apă, pe ici pe colo.

Ei bine, în flaconul cu pricina era Clorom Javel, pregătit de fetele mele pentru dezinfecția săptămânală a pardoselei și suprafețelor din cabinet, nu puseseră etichetă, ele știau (de mult!) ce-i acolo, dar eu nu știam, că nu umblu cu Cloromul. Bașca, în mod normal, eu nu dorm în bibliotecă, nici nu beau apă din vreun PET zonal, ci doar în casă, sau în cabinet, sau pe terasă, sau în curte.

Și m-am speriat după dușca aia de numa, eram singură, am băut repede apă multă peste, apoi pită, m-am socotit în cap ce mi se poate întâmpla, n-a fost nimic rău pân` la urmă, (ca dovadă că ne dăm emoticoane pe net și nu scrieți RIP pe pagina mea de FB), dar am ținut să vă reamintesc.

ETICHETE!! Și loc SIGUR!! Pot apărea drame! Într-o SECUNDĂ greșită, poți schimba un destin.