Autoportret. Otilia.

 

(Din volumul „Poezii vânate de fisc”)

Portret cu autoportret

 

Îmi scrijelesc visele

pe coji de mesteacăn.

Undeva, în prelungirea genelor,

fixez mai ales ramuri

de sălcii plângătoare.

 

Frunză ruginie de stejar

îmi adăst între sâni,

acolo unde se spune că

ar locui sufletul

atunci când doare…

 

Dar eu am umeri cu muşchi

dezvoltaţi numai către nord!

 

Brazda fragilă dintre

poiana frumoşilor şi

ţarcul nebunilor zâmbeşte

pe sub mustaţă.

 

By Published On: 12 decembrie, 2015Categories: Poeme0 Comments on Autoportret. Otilia.

Lăsați un mesaj...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Laborator Analize

Arhive

Get more stuff

Subscribe to our mailing list and get interesting stuff and updates to your email inbox.

Thank you for subscribing.

Something went wrong.