Beli-mi-ai cardul, Gicule!
Cântăresc de mult cât din catastrofa actuală naţională este furt/jaf, cât prostie crasă şi cât exhibare nestăvilită a trăsăturilor de caracter, aşa zisele românisme: (lipsa punctualităţii, promisiuni fără acoperire, principiul „merge şi aşa”, ciubucăreala, impertinenţa, oportunismul etc). Nu am găsit un răspuns, dar pe undeva dau o pondere uriaşă şi prostiei individuale. Fiecare român adult la locul său, care văzând clar că ceva nu-i bine, nu face demersuri să schimbe în bine, atât cât ţine de el.
Exemplu didactic. CARDURILE. (Altceva decât vă aşteptaţi!)
Ele au fost trimise în plic închis, lipit, normal, prin poştă.
Cineva la Bucureşti a decis, într-o zi, ca fiecare card din plic să fie lipit cu ceva „gen prenadez”, silicon? de foaia explicativă. EXTREM de aderent. Pe bandă rulantă: card- coală A 4 – prenadez/silicon – lipit. Să plece cardul la drum!
Mi-l şi imaginez pe acela care, sorbind din cafea, şi-o fi spus: „Băi Gigele, hai să le mai lipim şi de foaie, ca să fie sigur!”. Nu s-a gândit o clipă la următoarele:
- Că, dezlipite de-acolo, pe carduri rămâne lipici aderent ca dracu, pe care nu-l vezi, dar care, după o vreme, va îmbâcsi cititoarele medicilor, stricându-le. Dacă nu se prind de figură.
- Că milioane de români vor fi nevoiţi să belească cu degetul uscat lipiciul acela până iese, apoi să dea cu apă curată şi un şerveţel.
- Că lipitul a fost inutil, dar consumator de muncă şi buget.
Și atunci mă întreb: pur şi simplu acela care a decis lipitul a fost prost, nu s-a gândit la rezultatul de acasă? Nu s-a sfătuit cu nimeni? Sau a bătut ceva palmă cu un distribuitor de lipici din China? Sau ambele? Niciuna? Altceva?
Cert e că eu şi asistenta, juma de zi frecăm pe carduri, fiindcă până-i explic nanei Floare ce să facă, mai rapid fac eu. Fuck eu.
Ș-apoi ne mirăm că Otilia va scrie un poem erotico isteric despre frecatul cardului şi masatul şi belitul lipiciului de pe suparfaţa lui. În loc să scrie despre primăvară, vrăbiuţe şi îndrăgostiţi la marginea codrului din Hăşmaş.
Mda, m-am chinuit mult să scot nenorocirea de pe card. Nu cred că am reușit în totalitate, deși îmi amintesc că l-am și spălat.
Spor la scris! Că orice ai scrie tu, tot amuzant iese.
Cum fac să primesc și eu o Femeie cu 7apte pălării?
Narcisa, scrie-mi FB privat, dacă nu te descurci cu butonul de comandă, aici pe blog. În bara de sus, aci la blog, găsești cartea! Acolo îți zice pașii. Dar, dacă nu, zi-mi pe FB privat și o descurcăm!
Acum am văzut butonu. Și am intrat și mă gândeam eu ce frumos ar fi să găsesc ceva timp să savurez cartea. După care am dat scroll și am găsit întrebarea ”Câte exemplare dorești?” cu răspuns multiplu, m-a lovit fulgerător imaginea unor oameni citind Femeile cu pălării. Și mi-a stat puțin inima pentru că momentan n-am destui bani să cumpăr tuturor. Aștept salariul. ioi!!! 😀
Narcisa. Platesti DUPA ce-ti parvine cartea. E inventia mea sa nu merg pe ramburs. Rambursul ar fi o neincredere-n cumparator. Adica „ai cartea, daca o achiti cand ajunge la tine”. Si NIMENI n-a uitat sa plateasca! Chiar cu o mica intarziere, dar au platit toti. Nu putini. Deci??
Încă număr. Când fac lista cu cei care cred eu că merită să citească cartea, fac comanda. 🙂
PS- dai pe card întâi CU DEGETUL USCAT și tot rulezi lipiciul în afară! Abia după, dai cu apă. ioioi.
mere si fara apa pe card, da musai pe deshti.
Apa DUPE!! Ca să spele jegu de pe dejtele cu care ai rulat lipiciu, fată!
Minunat !!! Felicitari , o realitate explicata in niste cuvinte fantastice !
Multumesc, Raluca.
Asa este ,Otilia,dar eu m-am saturat de atitea timpenii.
Și ce puii noștri să facem, Mara?
Pingback:BELI-MI-AI CARDUL, GICULE! | Asociatia Medicilor de Familie Mures
Mare eroare: lipiciul nu trebuie inlaturat. El a fost pus acolo cu un scop: cu ajutorul lui se aplica cardul la icoana, frunte, portofel, pe orice numai sa nu fie pierdut. Ca te bate Dumnezeu sa-l pierzi si ce urmeaza …
Aaa!!! Dar trebuia făcută publică treaba asta! Păi imediat pun eu alt lipici pe ele! hahaha
A existat un al doilea val de carduri după cele cu prenandez, prinse cu bandă dublu adezivă, ne bucuram ca niște copii că nu mai eram nevoiți să rulăm prenandezul. Ceva-ceva au gândit.
Articolul însă m-a uns la suflet, că de când cu cardurile și cu mâna întinsă pentru validare în maximum 72 ore îmi vine să-mi dau foc în fața casei de asigurări. Vorba vine.
Tuturor ne vine!
Cu alcool izopropilic iese cel mai bine. Şi nu se mai strică nici cititorul 😉
Acu zici, cand am bataturi la degete ca dupa prima sapa la porumb?
Si eu care ma credeam tare in chimie ! Alcool izoppropilic ! Ma tin de burta si tot nu mai pot!
Da …dar noile carduri vin invalide si tre sa stai sa dai telefoane la cas!!!altă porcarie
Amu… la atâtea porcării ce mai contează una?