BIG BROTHER cu iepuri
Poveste de demult.
În preajma Paştelui, câteva săptămâni înainte, la orice prostie făcea fiu-meu de vreo cinci ani, era ameninţat că nu mai vine iepuraşul, dacă…
Întâi mama mea (bunica fiului), apoi sor-mea (mătuşa fiului), rar tata – bunicul fiului, (că venea acasă târziu de la lucru), rarisim spre deloc eu (mama fiului), fiindcă eu însămi făceam tâmpenii de n-ar mai fi trebuit să vină iepuraşu-n casa noastră vreo trei generaţii!
Iar tema se repetă obsesiv:
- Andrei, iepuraşul vede tot. Dacă nu mănânci din farfurie, nu mai vine.
- Andrei, fă ordine cu jucăriile, iepuraşul vede tot şi, dacă vede dezordine, nu mai vine.
Sătul până peste cap de şantajul afectiv, la un moment dat, copilu` se scoală brusc de pe canapea. Întâi rezolvă problema Big Brother-ului stupid, fuge la geam şi trage draperiile, ca să nu mai fie urmărit de un adversar nevăzut.
Îşi asigură intimitatea…
Apoi, sub protecţia draperiilor trase, în propria-i casă, printre dinţi şi cu năduf:
- Futu-l în cur de iepure!
