Bucureştiul – amanta mea focoasă. O mai sun?

Gaudeamus 2015, Bucureşti, Târg de carte.

La standul Editurii Galaxia Gutenberg am sărbătorit a doua ediţie a volumului de proze scurte „Femeia cu şapte pălării”. Galaxia Gutenberg este partenerul meu chiar de la debutul editorial – şi doar aceia care au publicat o carte, o broşură, un pliant, orice, ştiu cât contează echipa cu editura.

A „spikărit” Mirel Curea, aşa cum îndeobşte se “spikăreşte” la mine – mai fain, categoric, decât spiciul meu şi mă tem că mai fain decât cartea însăşi.

A moderat doamna Mia Hodiş din partea Editurii.

Iar eu… eu m-am întâlnit cu oameni dragi. Unii ştiuţi dinainte, alţii abia acolo transformaţi din semnătură FB în chip real. Și am fost fericită. Fiindcă, în ciuda umorului sec sau acid, a satirei şi ironiei din textele mele, sunt un romantic incurabil care iubeşte şi se lasă iubit. Iar îmbrăţişările, frazele rostite, căldura celor prezenţi, m-au umplut de energie.

Bucureştiul în ansamblul său…

Știţi cum văd Bucureştiul? Ca pe o amantă focoasă care ştie exact ce vrea, te tentează nebuneşte, te excită, îţi colorează viaţa până la imagini de tip Van Gogh, dar în aceeaşi măsură te oboseşte, te stoarce şi-ţi toacă senin ultimul bănuţ. Și apoi stai şi te-ntrebi.

-O mai sun pe nebună? Mi-ar cam fi dor de ea, n-aş zice NU la înc-o noapte fierbinte. Dar parcă tot mai bine mă las de amante focoase şi mă-ntind acas pe canapea ca să citesc ardeleneşte presa locală, cu o pită unsă, stropită cu boia, ş-un ceai cald…

Pus una peste alta, vă iubesc tare, (zău!) pe aceia care mi-aţi fost aproape, pe aceia care mi-aţi scris de ce nu-mi sunteţi aproape şi pe aceia care veţi veni la anul.

Un mic truc al diplomaţiei spune că ar trebui să susţin că-i iubesc şi pe aceia cărora nu le-a păsat. Cam aşa le zice noul Preşedinte al ţării după votare: “vă mulţumesc şi acelora care n-aţi fost la vot, sau aţi votat cu opoziţia”.

Dar eu nu mint. Nu la faza asta. Nu mint, că nu-s Preşedinte. Sunt doar o fată dân Hăşmaş trecută scurt pe la Gaudeamus!