Încadrarea în diagnosticul „obezitate” se face după un criteriu obiectiv pe care vi-l redau mai jos, numit INDICE DE MASĂ CORPORALĂ, prescurtat IMC

Știu, ȘTIU! că termenul „obezitate” sună… cam nasol. Mult mai dulce şi mieros sună „plinuţ”, „grăsuţ”, „pufos”, „dodoloţ”.

Dar diagnosticul medical REAL al obezităţii se face după următoarele măsurători. La adult.

1. Măsuraţi-vă corect înălţimea în metri. (Exemplu 1.63 m, 1.84 m etc.)
2. Cântăriţi-vă dimineaţa, nemâncat. Notaţi valoarea greutăţii în kilograme. (Kg)
3. Aplicaţi formula: greutatea în Kg/supra înălţimea în metri, la pătrat

Este modul de calcul al IMC (indicelui de masă corporală) şi se exprimă, (logic!) în kg/M pătraţi.

Exemplu de calcul al IMC

Să zicem că ai 1,63 m şi 52 kg.

IMC = 52 supra/ 1,63×1,63

1,63×1,63=2,65 M pătraţi

52:2,65= 19,6 g/M pătrat

deci IMC-ul tău e 19,6 kg/M pătraţi

Acuma tabelul cu IMC-uri şi interpretarea lor:

• între 18,5 şi 25 inclusiv= NORMAL. Normoponderal
• sub 18,5=SUBPONDERAL
• peste 25:

a) 25-30=PREOBEZITATE

b) 31-35=OBEZITATE DE GRADUL 1

c) 36-40= OBEZITATE DE GRADUL 2

d) peste 40= OBEZITATE DE GRADUL 3

Hai, calculaţi-vă singuri IMC-ul!

Și nu uitaţi: diagnosticul obezităţii (şi gravitatea ei) îl punem după criterii obiective, altele decât strict greutatea. Socoteli mai complexe. Oricum, “nu după ochi”.

 

Sursa imaginii: „http://prietenas.ro/poze-funny-noi/s-a-cam-ingrasat-doamna-de-pe-cantar/”