Cartea mea FEMEIA CU ȘAPTE PĂLĂRII a ieşit de sub tipar!
Cartea mea, FEMEIA CU ȘAPTE PĂLĂRII, a ieşit de sub tipar! În urmă cu o săptămână, Femeia cu şapte pălării s-a transformat din ataşament şi număr de caractere (cu spaţii), în carte-carte fizică. O carte cu pagini, copertă, culori, miros de tipar. Pentru cel care scrie, mai ales debutant, momentul este antologic. Îţi atingi cartea, o priveşti şi undeva prin creieri îţi joacă frânturile istoriei ei. Cum ai scris-o, cum n-ai dormit nopţi fiindcă nu aveai final la povestea „Domnul Molnar”, cum ai transformat un text satiric pregătit pentru spectacol în scrierea „Mielul de Paşte şi anotimpurile lui Vivaldi”… Îţi aminteşti cum stăteai într-o duminică în faţa tastaturii şi a monitorului gol, ştiind că poimâine e termenul limită al concursului Ars Maris pe 2011 pentru debut- proză, iar tu trebuie să termini cartea şi tu n-ai mai scris niciodată fiindcă e obligatoriu, (de obicei scriai fiindcă aşa îţi venea) şi timpul trecea şi priveai în continuare monitorul gol şi nu îţi venea nici o idee în capul acela plin de idei până mai ieri, iar soţul te întreba de dincolo dacă mai avem murături şi te scotea din ritm şi suna mobilul cum că nană Floare are colică biliară şi doreşte injecţie, dar tu nu terminaseşi cartea şi mâine e ultima zi… şi trebuie trimisă… sau poate o laşi baltă… în fond nu te obligă nimeni… de ce naiba te agiţi atât?… Apoi chiar ai terminat-o, nici nu îţi venea să crezi! Îţi aminteşti cum ai trimis manuscrisul(„tastascrisul”, de fapt, că doară n-ai scris-o cu pixul!), cum ai primit după un timp telefonul lui Radu Țuculescu (între noi fie vorba- acela da, scriitor!), telefonul care te anunţa că ai câştigat concursul, apoi grija corecturii, a coperţii, dialogul şi parteneriatul cu editura Galaxia Gutenberg, emoţia reacţiilor critice ale confraţilor scriitori sau doctori, îţi aminteşti… tot-tot-tot în câteva secunde, mângâind volumul lucios.
Distanţa dintre o idee nebunească care îţi vine noaptea printre perne şi cartea în carne şi oase, e tare lungă. Nu vreau să mă gândesc cum aş face dacă scrisul mi-ar fi meserie, dacă ar trebui să scriu ca să îmi asigur pita pe masă! Dacă ar trebui să scriu sub presiune, dictat de termene limită. Dar acum, fiindcă acest proiect frumos s-a încheiat (frumos, zic eu!), iată, revin la vechea dragoste: blogul (aproape abandonat, de când afacerea cu proza).
Blogul este locul unde mă regăsesc cu prieteni virtuali şi concreţi, cunoscuţi sau nu, locul unde se cere să sărbătorim împreună cartea. Astăzi mă simt fericită, iar fericirea trebuie musai împărţită, altfel se stinge de la sine! Cartea se găseşte în librării, dar o puteţi primi şi prin poştă (dacă mi-o cereţi, desigur, pe adresa de mail- [email protected]. sau chiar aici pe blog)
Pentru fanii blogului care ar citi cartea dar nu doresc să o cumpere, avem o ofertă specială- mici rezumate săptămânale pe blog despre ce scrie acolo, cum se termină, cine-i criminalul, dacă cei doi rămân împreună, sau dacă soacra văduvă se recăsătoreşte! Cu timpul vom face si varianta în spaniolă, ştiut fiind că nici o mie de cărţi cu pălării nu fac cât două episoade de telenovelă într-o zi încărcată de stres mioritic. Sau nu? Mai citim? E atât de bulversat şi de schimbat totul (compar cu anii copilăriei şi ai adolescenţei mele), încât astăzi s-ar putea să fie mai erou cel care se aşază la citit, decât cel care se trezeşte să scrie o carte!
imi place
iar de azi voi trece in carnetelul de busujeb, pe harta pe care o voi lipi de usa camarii si in GPS, coordonatele muraturilor.
Dragule, e buZujeb! Nu buSujeb, ca nu-i emisiune meteo!
Ioooi, cea mai tare faza e cea pe care o vedeti chiar acuma live! Cand eu cu Eugen, din camere diferite, ne invitam la masa pe mess sau pe blog! El tasteaza in biroul lui(se vede, nu?), io dintr-al meu si…brusc…unul din noi da pe mess sau pe blog sau pe FB
-No, ce mancam? O fiert gaina in zupa?
mi-am fixat.
Felicitari si suces.Bea
Am mincat o litera Succes
Bea draga mea, ai mancat mai multe litere! Se zice mai nou succesuri!
BRAVO!
Vreau si eu cartea!
Christiana, unde sa-ti trimit cartea?
Sincer, sunt tare mandra de tine! Tare, tare mandra!
Bravo, bravo Otilia :), acum, s-a născut şi oficial un scriitor de care mi-e foarte, foarte drag de pe când era scriitorul personal al câtorva oameni printre care, cu mândrie mă număr şi eu. Ai depus un efort demn de toată aprecierea. Într-adevăr, nu-mi pot imagina cum ar fi să fii presat să termini o scriitură sau, şi mai rău, s-o începi sub auspiciile deadline-ului, când imaginaţia n-are program şi nici legislaţie. Dar ai găsit la timp cheia chiar dacă era în ultimul buzunar. Mă simt şi eu mai motivat acum să finalizez toate suspensiile şi jumătăţile mele de măsură, să le fac avion şi să le dau drumul în afară. Evident că vreau un exemplar semnat de autor, poate o fi o avere peste niscaiva decenii :p. Succes şi la mai multe tomuri!
Da chiar asa, Silviu, mai lasa-le naibii de suspensii, chiar de-o fi sa facem tabara de creatie la Hasmas pentru asta! N-ar fi prima oara!
Felicitari draga mea Otica, abia astept sa iti citesc cartea. Cum pot sa o am si eu? Stabilim lansarea si la Satu Mare, un nou chef ceva? Te pup si inca o data felicitari.
Ohh, ar fi minunat sa facem un nou chef in vara asta, am sarbatori impreuna cartea, ne-am revedea si…chiar ar fi tare fain! Hai sa punem tara la cale si s-o facem! O colega de-a mea- Zsuzsa Galfi, tot medic de familie, lucreaza la traducerea cartii in maghiara, deja a inaintat mult pe text! Asta o sa bucure partea maghiara a clasei noastre, sa citeasca in limba lor materna. Dar nu cred sa fie gata in vara asta, or noi vara asta ar trebui sa ne revedem la Satu-Mare! Final de august ar fi bine?
Felicitari!
Draga Otilia desi noi nu ne cunostem foarte bine imi permit sa te felicit si sa ma arat surprinsa de faptul ca ai asemenea inclinatii de scriitoare. Dupa comentariile facute de persoanele cu experienta imi dau seama ca aceasta prima carte a ta este o reusita si tare mi-as dori sa o citesc si eu. Sa-mi scrii te rog de unde anume o pot procura. Felicitari si la cat mai multe carti!
Multumesc Delia, m-ar bucura sa citesti cartea mea de debut…hai sa-i zicem debut matur, nu chiar debut la spartul targului! Da-mi pe [email protected] adersa ta si ti-o trimit acasa!
Felicitari Otica,ma bucur pentru aceasta mare realizare a ta si-mi doresc sa citesc si eu cartea.Te imbratisez cu drag.
Nu ti-o trimit inca prin posta, fiindca tocmai ne conversam cu Gabi…Mosutan( asa-mi place sa-i zic), sa facem vara asta un nou chef la Satmar, cu lansarea cartii mele impreuna cu voi si sa reeditam momentele de anul trecut! De ce sa stam iarasi 10 ani ca sa avem motiv de intalnire? Eu am propus august! Ce zici?
De acord,numai sa nu fie plecati ceilalti in concediu.Trebuie rezervata din timp locatia,mai ales daca vrei sa fie sambata.
Tocmai de asta am zis sa decidem de acuma! Mai stii ca n-ar veni si gasca dinafara tarii? Eu una nu insist sa fie sambata. Daca stiu din timp ma pot progrema, de voi, restul, este vorba!
Eventual vinerea,pentru ca sunt destui din alte localitati,care necesita macar ozi de odihna dupa eveniment.
Ai dreptate, vineri seara ar fi cel mai bine, iar a doua zi mai avem timp sa ne tragem sufletul!