Cazinoul s-a închis pentru curăţenie, iar protestul medicilor s-a încheiat.
Protestul medicilor s-a încheiat, este 13 iunie 2011.
Cazinoul s-a închis pentru inventar și curăţenie.
Se sting luminile, rând pe rând. Femeile mătură sala. Jocul de astăzi s-a oprit, iar Cazinoul va intra in repaus pe o mai lungă perioadă: inventar, curăţenie, aprovizionare.
Medicul de familie îşi evaluează gânditor partida de poker taman încheiată la masa verde. Îl vom numi în continuare, pe medicul de familie – mefist -, ca să fie mai uşor de identificat în sala de joc semiobscură şi semigoală.
Pentru evaluare, mefistul işi transformă (la Casă) jetoanele, în bancnote. Decidenţii, adica ceilalţi trei jucători, aşijderea. Este varianta cam româneasca a jocului: joc in patru, eventual “în trei cu mână moartă” şi cu nepermis, NEPERMIS!!de mulţi chibiţi pentru un Cazino care se respectă.
Apropo, chibiţul este tipul ăla enervant care mereu stă pe margine, nici nu joacă, nici nu pleacă. Numa îți suflă-n ceafă, inutil. Știaţi, nu?
-Ohh, cred ca sunt în câştig… rosteste şoptit şi nesigur, mefistul.
-Aiurea! sare chibiţul, ţipând piţigăiat. Eşti într-o mare, mare pierdere, ştiu precis!
Cum spuneam, chibiţul este cel care niciodată nu joacă. El se hrăneşte parazitar doar din adrenalina jucătorului. Și îi fumează (pe neobservate) ţigările. Chibiţul, vezi Doamne, „ar fi făcut întotdeauna mai bine decât jucătorul”… dacă ar fi jucat. Dar nu joacă. Stă. Suge energie de la jucători.
Convingerea chibiţului ca putea fi mai bun se plimbă, iată, între poker si fotbal, trecând prin medicina de familie. “Dacă Mutu, în minutul 18, stătea cu un pas mai la stânga, apleca mai la dreapta gâtul doar cu doi centimetri, şi şuta cu ceva mai tare, era gol garantat! Vaaai, sa piardă el asemenea ocazie copilărească!”. Revenim la Cazino.
– De unde ştii că am pierdut? întreabă vădit iritat mefistul Şi încă mult!
-Ştiu sigur, am văzut cu câţi bani ai intrat la Cazino, insistă cinic chibiţul.
– Greşeşti, tu nu ştii nimic despre mine, deci nu poţi cântari dacă am pierdut, sau nu!
Singurul câştigat eşti tu, care ai fumat şi ai băut vodcă, pepsi şi cafea pe banii mei, o noapte întreagă! răspunde mefistul, deja puşcând de furie. (Sigur că una dintre cauzele urletelor mefistului este şi nemulţumirea lui intimă vizavi de partida
tocmai încheiată!)
Cu ceva mai încolo, aşezaţi pe canapea, decidenţii zâmbesc, par relaxaţi şi işi strâng mâna, mimând sportivitate. Îşi umezesc buzele în şampanie. Brusc, unul dintre ei îşi îndoaie trunchiul, pune de-o parte paharul şi strigă:
– Domn doctor, mă doare tare stomacul, veniţi puţin încoace?
De la distanţă, doctorul zâmbeşte șiret:
-Nu, domnule ministru. Nu vin. Nu sunt la serviciu, nu sunteţi urgenţă, nu aveţi dovada de asigurat, nu
sunteţi programat, nu vă am în evidenţă, nu am laptopul mine, nu v-am consemnat în evidenţele primare, nu am semnat actul adiţional, nu v-am… nu m-am… nu ne-am… Şi, zău aşa, nu scrie nimic despre dumneavoastră, în Jurământul lui Hipocrate.
Hipocrate nu bătea pilit Cazinourile, ca sa vă fi cunoscut!
Ai scris cu mult, foarte mult talent despre o drama traita de mefisti, zilnic, secunda de secunda, poate, timpul fiind ritmat la aceasta frecventa de niste oameni fara dreptul de a ne stabili cadenta.
Imi pare rau, dar frumusetea textului imi inhiba replica. Este cea mai frumoasa postare de pana acum.Replica medicului …hmm…esti un adevarat talent.
„Hippocrate nu batea pilit cazinourile ca sa va cunoasca”…..
Interesant…si Eugen a zis acelasi lucru, ca i se pare cea mai buna postare de pana acuma, prin dramatismul atmosferei din cazinoul cu luminile stinse…Eu ma mandream mai mult de postarea „cu laptopu in cap”. De umorul ei. Dramatismul ma oboseste la aceasta ora, chiar daca-i creat de mine. Simt nevoia sa mai radem de necaz!
Prin talentul de a reda dramatismul momentului.
Prin inedita fermitate a medicului de a trece peste juramantul hippocratic, de a-l folosi ca arma impotriva celor care au facut din el o arma care sa justifice injugarea la un car inutil de tras, atipic, monstruos fata de intentia studentului medicinist: aceea de a se injuga cu buna stiinta la carul lui, atat de simplu, greu si frumos!
Daca vrei sa radem de necaz –si asa este bine sa facem–trebuie sa depasesti starea in care, banuiesc , te afli inca( noi toti suntem inca loviti) stii unde trebuie sa postezi .
Si mai poti initia un subiect vesel/necaz, ce zici de ambele propuneri? Un text de-ala de te tavalesti de ras citindu-l! Ai umorul in sange, este ceva natural, cred ca , natural fiind, nici nu-ti dai seama de cantitatea si calitatea lui, privesti uimita sau deloc pe ala care moare, tavalindu-se de ras!
Si uite asa , mefistul moare , dar nu se preda , ca vine sfarsitul de luna si trebuie sa vaccineze copiii , iar pensionarii in cronicitatea lor plang dupa retetele compensate ca dupa tineretea de mult trecuta…
Numai tu puteai să vorbeşti despre medicină şi poker în aceeaşi postare. Asta pentru că le cunoşti pe amândouă! Bravo, ai fost inspirată 🙂 Oare trebuia să mai specifici că este inspirată din fapte reale sau ştie toată lumea?
Daca stie sa joace poker trebuie sa il aplice in viata din Romania de azi, in special in medicina de azi! Eu habar nu am de acest joc, este de noroc, nu? Dar, daca ea a facut o postare intricata inseamna ca stie ca si medicina este un joc in care am intrat foarte serios si teribil de bine intentionati, dar norocul de a il duce pana la capat asa cum vrem noi depinde de trisorii din fata noastra.
Exista reguli dure si clare pentru trisori, nu?
Dar acest blog nu ma lasa sa revin, „ca si Colombo”( ma mai repet si eu) in intentia de a mai adauga ceva!:((
Voiam sa -ti zic : ma duc la locul faptei, laptop in cap, sa il reevaluez.
Atunci mi s-a parut ca esti incrancenata, oripilata de turcisme, poate m-am inselat.
Cand „se sting luminile, rand pe rand” e de rau…casinoul va fi inchis, uitat, maturat. Mefistii jucatori sunt dezamagiti, e normal: se asteptau la un joc corect, cinstit.
Doamne, cat de naivi sunt mefistii???
Dupa inventar, curatenie, evaluarea profiturilor, cazinoul se redeschide. E doar o scurta si necesara pauza. Cazinoul va fi redeschis, in asteptare de clienti. Revin obisnuitii casei, dar si clienti noi. Clientii, unii novici, de-abia invata regulile jocului de noroc. Altii joaca in recuparere, investind din ce in ce mai mult in speranta castigului. Nu stii care din jucatori va pleca acasa pe plus. Dar stii sigur ca niciodata cazinoul nu pierde! Numa daca are o conducere chiar cretina sau rauvoitoare! Altfel, cu o conducere normala, el nu pierde. Nu pierde nici macar in perioada de pauza!