Îmi lipesc scoicile

de pavilionul urechii.

 

Le aşez simetric, exact

aşa cum mi-au fost ele

atribuite de companie:

câte o scoică

pentru fiecare ureche.

 

Apoi gândesc fraudulos,

în afara fişei postului

fiindcă, din scoică,

irump fără pauză

Toate Adevărurile.

Care au fost… care mai sunt…

 

Cu scoici la urechi

e cald, iar somnul

Adevărului mă fură

fără sedative. Și ce păcat

că sunt la serviciu!