Și-mi continui eu vacanța, pornind spre Cluj. Cluj Napoca.

De la Arad, cu trenul IR=Inter Regio. Tren de seară. Fiindcă sunt dusă la tren ca o doamnă și preluată din tren tot ca o doamnă, mă echipez nu tocmai sport, ci mai mult fițos. O viață avem. Ajung pe locul meu, e răcoare și bine, îmi place. N-am nimic de citit, în schimb am patru Eugenii și un pachet de cipsuri și apă și timp destul să mă gândesc.

Pornim.

După nu multă vreme apare controlorul, îi arăt biletul pe care îl îl examinează lung:

-Știți că avem o problemă!

-Nu. Nu știam. Vă rog… răspund cu pupile dilatate blajin a mirare.

-Aveți bilet la Cluj.

-Da.

-Va trebui să coborâți la Huedin, să luați un autobus care să vă ducă pe un traseu ocolitor până la Aghireș, apoi din Aghireș să luați Săgeata Albastră spre Cluj.

Papaaaam

Sigur, primul meu gând n-a fost că am să mă pierd prin gări noaptea, ci cam ce puii mei fac cu rochița galbenă vaporoasă, falduri văratice, croită asimetric, atârnândă și deloc potrivită exercițiului fizic nocturn prin Aghireș și Huedin.

-Dar nu mi-a spus nimeni la Arad de așa ceva.

-Mă mir. Trebuia să vă spună.

Și atunci, brusc, îmi amintesc că de fapt mi s-a zis, dar nu pe șleau. Ci insinuat și atipic. Adică nu la casă când am achitat biletul pe care scria limpede Arad- Cluj, ci când vocea care anunța intrarea trenului dinspre Timișioara, a zis: “va pleca în direcția Oradea – bla – bla – Huedin” și gata. Fără Cluj. Iar cuvântul final “Huedin”, îl rostise întrebător, ca urmat de o virgulă, nu ca un cuvânt final. Semn că finalul Cluj Napoca fusese tăiat dintr-o înregistrare mai veche. Iar eu cu Jenu am râs ce proști îs ăia. Și unul, UNUL!! dintre noi doi nu s-a gândit că noi am putea fi proștii, necum ăia.

Dar povestea are final fericit. Am ajuns cu bine și cu rochița neîntinată!