Tragedia cu patru copii morți și mașina lor izbită de tren
Drama recentă, aproape pasibilă de doliu național, în care patru copii/adolescenți români mor striviți de un tren care izbea mașina.
La volan, o tânără (pierită și ea, Dumnezeu să îi dea odihnă veșnică!). Carnet de șofer obținut de doar câteva luni, fata nu a observat, nu a oprit la trecerea peste calea ferată. Locomotiva i-a luat din plin, i-a târât și i-a zdrobit.
Nimeni, absolut nimeni, nu se poate pune în postura părinților rămași fără copii. Fără toți copiii. Poate doar să presupună. Și să lăcrimeze. Dar ce-i în ei, în părinți, nimeni nu va putea ști exact.
Și pentru că presa, oamenii intervievați – oamenii locului – dau mult pe seama autorităților, a nesemnalizării corecte a căii ferate, (pare-se că au existat și precedente), eu totuși vin o propunere, alta decât a lor. O idee care implică factorul uman din această tragedie.
Propun organizarea unui Registru Național “beton” sever al tuturor școlilor de șoferi din România, defalcate pe instructori, individual. În care registru aș nota toate evenimentele rutiere ulterioare, petrecute în – hai să zicem – primul an după obținerea carnetului. Informație încărcată trimestrial de la Poliție. Ciocniri, ieșiri în decor, decese, tamponări cu ziduri, cu oameni, cu vaci etc. La fiecare aș nota exact din care școală și din mâna cărui instructor auto a ieșit șoferul vinovat. Și așa aș responsabiliza pionii sistemului care pregătesc candidații la examen. Nu polițaiul care-ți dă orașul. Nu. În zece minute, el nu poate ști cât ești de pregătit cu adevărat. Ci instructorul. Școala. În formula propusă de mine, instructorul ar ezita serios dacă să intermedieze (eventuala) mită la polițaiul cu orașul.
Iar părinții care fac eforturi uriașe să le dea copiilor mașini și carnete, s-ar putea orienta spre școlile cu trandiție și fără (multe) evenimente rutiere ulterioare.
Singur că ideea mea, în această formă brută, are puncte slabe. Dar este perfectibilă. Iar baza ei e sănătoasă, zic. Anume responsabilizarea NOMINALĂ, INDIVIDUALĂ a ăluia care te învață să devii șofer. Iar prin el, a școlii de șoferi care l-a angajat. Fiindcă vai!! mulți bani se plimbă pe-acolo, până suntem, încă, toți vii/tineri/și sănătoși! Și cu chef de volan. Dar DUPĂ, la morgă, (exact ca-n medicină), nu prea se mai găsesc vinovați.
