La noi în Românica mioritică, nimic nu-i cu da sau nu.

E depinde.

Nimic nu-i ce PARE a fi.

Contează din ce unghi privești.

Nimic nu-i laudă, fiindcă pare jignire, nimic nu-i ofensă, fiindcă de fapt proslăveai.

No. În acest context, să analizăm împreună ipotetica (și frecventa situație) când un medic specialist, altminteri binevoitor, se uită pe cuponul tău de pensie, și-ți spune:

-Aha. Ai pensie de 657 lei. Dei sub 700. Du-te la medicul de familie, ca să-ți compenseze 90 % acest medicament.

Păi, aparent zice bine. Dar practic e așa:

1. Să vedem dacă acela e singurul tău cupon pe pensie.
2. Dacă, pe lângă el ai și indemnizația socială, chiar și atunci când cele două cumulate sunt sub 700, treaba cade. Fiind interpretat fiscal ca ALT VENIT.
3. Dacă ai bani la vreo bancă, chiar dacă dobânda la ei e 1 leu, treaba cade.
4. Dacă ai ORICE fel de alt venit, oricât de mic, gata.

Dacă totuși criteriile 1-4 te includ, urmează să ne asigurăm că:

5. Medicul de familei are loc pentru tine pe ziua în care ai vrea
6. Că medicamentul cu pricina NU are protocol sau, dacă are, că specialistul a completat corect scrisoarea medicală
7. Că specialistul a prescris medicamentul compensabil – pe diagnosticul permis
8. Că specialistul care ți-a dat scrisoarea, e din specialitatea permisă de protocol
9. Vedem dacă compensarea acelui medicament nu contravine celorlalte deja compesate la medicul de familie, în aceeași lună.
10. Și or mai exista puncte, dar mi-e lene să le dezvolt. Destule-s astea zece ca să înțelegi de ce nu-i cu DA sau NU, ci cu depinde + un roman explicativ în zece volume+ două coronare de medic +10 neuroni distruși la fiecare compensare în zona crepuscular- idioată.