Constantin, Carmen, Irina și Otilia
Țara s-a împărțit (din nou) în două tabere. E cu DA sau NU. Fără nuanțe. Tipic nouă. Felia celor care NU ȘTIU EXACT adevărul absolut, care pot să accepte că opinia lor individuală nu-i singura posibilă, care nu-i urăsc organic pe cei ce gândesc invers, este palidă.
După ce ne-am urât (ca lumea, nu ne-am jucat!) pe tema Dăncilă-Iohannis, a acceptării opțiunii gay DA/NU, a familiei creștine ca singur model moral de luat în seamă DA/NU, dacă-i bine ca un bărbat beneficiar al grațiilor unei starlete să-i spargă, în context, piramida nazală cu pumnul DA/NU, a naiba mai știe ce, azi sunem la tema Irina Rimes în valență directă cu o campanie aniversară Constantin Brâncuși, DA/NU.
Și vreau să știți ce gândesc eu. Nu-i musai să am dreptate, doar că așa gândesc.
În problema gay sunt DA, sunt pentru respectul orientării lor. În cea cu familia creștină sunt NU, nu-i singurul model și nici măcar un must have, nici cu familia budistă nu mi-e rușine, sau familia atee, sau cu uniunea consensuală, sau decizia celibatului… În speța Dăncilă-Iohannis, a vorbit votul, iar eu cred în democrație, în rezultanta obiectivă a voturilor liber consimțite, chiar dacă actualul președinte nu-i deloc „genul meu” 🙂
Și, ca să revenim la oile noastre – DA, Irina Rimes (Rîmeș). DA. Da, cred că promovarea (și) prin ea a imaginii lui Constantin Brâncuși, a fost o idee excelentă. Sau cel puțin isteață. Cu următorul argument. Românul care (încă) nu știe nimic despre Constantin Brâncuși și crede eventual că-i un nou DJ la Untold, chiar are nevoie să-i explice Irina. Cel care știe, n-are nevoie nici de Irine, dar nici de genii sofisticate în exprimare, care să-și antreneze discursul plictisitor pe timpanele lui. De ce? Fiindcă el oricum știe și simte. Cât despre cei din afara țării și raportul lor cu Constantin Brâncuși… păi ei sunt cei care dau lecții de campanii de promovare, nicidecum noi.
PS. Iar pe Irina Rimes n-o consider deloc starletă mediocră, sfertodoctă, modelul amantei de fotbalist. O văd o tipă faină . Tare.
…………………………………………………
Mesajul postării mele este antrenamentul de a scrie doar CE CRED EU. O părere. Subiectivă. Indiviuală. Proprie. Fără să cred că am vreun drept să trag singură concluzii naționale sau planetare, sau să cred că-s protoptiul mioritic al bunului gust și bunului simț. Fără să cred că cei care scriu/gândesc invers, sunt niște idioți.
Din acest motiv am și avut decența să nu intervin niciodată în comentarii privind vestimentația Primei Doamne. Sunt departe de a avea studiile sau garderoba necesare unei analize pertinente. Dar, așa ignorantă cum sunt, mie una îmi place cum se îmbracă. Totuși nu mă bag la analize publice pentru industria modei. Pentru că nu fac cu altul, ceea ce nu-mi place mie. De exemplu, când se bagă Olivia Steer în vaccinări, fără să aibă habar pe ce lume se află, și fără să fi acumulat total ore studii medicale câte ore cafele băute între două gărzi, am eu. Ca eu să analizez pe blog, asumat cu semnătura, rochița Primei Doamne, mai mult decât să declar dacă mi-a plăcut/sau nu, este FIX cum îmi flutură Olivia mercurul sub nas, mimând o documentare beton în epidemiologie.