Prima pagină » Medicale » COVID în Arad – octombrie 2020 și medicul de familie român

Comentarii

COVID în Arad – octombrie 2020 și medicul de familie român — 7 comentarii

  1. MEDICUL DE FAMILIE ROMAN …….Ce bine ar fi daca toți ar fi ca dumneata, din păcate foarte mulți sunt blazați, deprofesionalizați de către cei ce conduc financiar sistemul. CNAS , un cuib de ratați medical care de ani mulți se străduiesc sa ii transforme si pe altii in ratați, in simpli funcționari, așa ca ei. Ce ofensa mai mare decât obligativitatea scrisorii medicale pentru orice prescripție: Asta inseamna descurajarea actului medical, a gândirii medicale. Asta duce la deprofesionalizare, MF e considerat un „ala”….. Din păcate si mulți „specialiști” li privesc pe MF ca pe un subaltern nu ca pe un COLEG PARTENER ! Trist. Scrisoarea medicala in sine e nemaipomenit de utila dar nu formala si formularizata ca la noi ci ca forma de colaborare cum e in Franța unde e preponderent informala, o adevărată scrisoare către un coleg, prieten, confrate. De câteva ori am făcut asta si la noi dar am fost ” adus la ordin” de către inspectori care pretindeau : FORMULARUL deși scrisoarea mea conținea infinit mai multe informații către coleg. Sub amenințarea sancțiunilor mi se pretindea sa folosesc „Anexa 45” nu prostiile concepute de mine, in plus MF era obligat să ignore orice alta scrisoare daca nu era „45”. In plus consider ca o scrisoare medicala autentica ar trebui sa înlocuiască stupidul formular de bilet de trimitere la specialist conținând INFORMATII nu doar date de identificare si eventual diagnostic „obligatoriu prezumptiv” de parcă MF nu are drept la o opinie diagnostica. Nici DSP-urile nu sunt ce ar trebui, sunt cuiburi de sinecuri de la care nu ai ce sa aștepți. Întregul sistem trebuie regândit si asta inseamna săptămâni de discuții intercolegiale, nu intre funcționari.

    • De aceea mi-am și alcătuit, în timp, propria rețea de colegi specialiști pe care îi cunosc, cărora, pe lângă trimiterea standard cu bife care nu ajută la nimic, le atașez informația valoroasă despre pacient. Sau sun și explic de ce trimit. Și obțin, astfel, și reciproca. De peste zece ani eu nu mai trimit oamenii în neant, la „o specialitate”, ci țintit, acolo unde cunosc orarul, eventualele taxe conexe, cunosc stilul colegului, nu-mi ofer surprize etc… Respect regula informării detaliate a specialistului și atunci când plecarea e cumva în neant, fiindcă se mai intâmplă. Nu o dată, scurtul parcurs al bolnavului și de ce anume l-a făcut, inclusiv argumentul că „așa a zis cumnata”, poate fi informație de aur pentru colegul care-l ia de nou, și care nu are timp de o anamneză de o oră, mai mult detectivism particular decât anamneză reală…

  2. Spui: „Prin urmare, ce îmi trebuie? Îmi trebuie: recunoașterea muncii mele uriașe de până acum, … nenormate, neasumate public și, desigur, neplătite.” Si inainte: „Hoo, nu sări! Nici nu-mi trebe baaaani!”
    Concret, atunci: CE anume îți trebuie? Cum ar trebui să se manifeste această recunoaștere și cine s-o exprime? Eu, personal (sunt sigură că și toți pacinții tăi) îți mulțumesc sincer pentru ceea ce faci. Cert e că (doar) atât nu e destul. Revin cu întrebarea, așadar (și nu e retorică!): ce așteaptă un MF pentru a simți că îi e recunoscută munca? (vorbim de contextul COVID-19, nu la modul general, munca de o viață).

    • Răspund. În primul rând, INDEPENDENȚA în deciziile privind infectatul/contactul. De la a nu-mi impune, prin lege, să scriu sinucigașul cuvânt „VINDECAT”, asta fără testare, și strict ca urmare a monitorizării telefonice, până la a nu mă mai condiționa ÎN NIMIC de alt pion din sistem. Care pion poate greși senin cât vrea, fiindcă nu-i urmăribil și imputabil. E abstract. N-are față și nume. Eu am. De exemplu, DSP n-a trimis mail, sau 112 nu răspunde, sau spitalistul nu emite SM/concediu cf legii, greșește bife, omite regului. Sau la ușa spitalului, o doamnă impersonală trimite acasă, înapoi, ambulanța cu oameni de evaluat, că nu au loc. Toți ăștia impersonalii nu pățesc nimic rău. În schimb eu, la sarabanda concediilor, ÎN CARE EU DEPIND DE EI! eu, da. Ei de mine, nu. Sunt vulnerabilă și bună de plată. Singura bună de plată. În al doilea rând, extensia acestei independențe profesionale (elementar respect pentru mine) prin anularea steluțelor, diezilor, a dependenței de specialist, pentru compensare. Pot compensa, compensez. Nu pot eu, că nu mă duce mintea cum e cu Palvixul sau Miluritul, nu-i bai. Atunci să compenseze DOAR ăla care poate și-i doctor în Milurit. Nu s-o fac eu, OBLIGATĂ CONTRACTUAL, s-o fac deci DOAR la dictarea lui. Și să trimit pacientul, pentru ca el, colegul, să-mi dea scrisoare IMPECABILĂ îna sigurări, pe baza căreia eu să pot compensa/sau nu, când are erori. Film cu proști, zău.

      • Ordinul MS 1513/2020: „Medicul de familie va declara pacientul vindecat pe baza rezultatelor monitorizării zilnice telefonice, prin consultația medicală la distanță, ce va urmări starea de sănătate a pacientului (absența manifestărilor clinice pe parcursul perioadei de monitorizare).” NU îți impune nimeni CÂND să îl declari vindecat. Dar, ca medic, sigur poți aprecia asta: fie e mai rău și atunci îl trimiți la ceilalți „pioni” din sistem, fie e mai bine și tot mai bine, caz în care îl declari vindecat (da, știu că fără testare). Asta înțeleg eu.

        „a nu mă mai condiționa ÎN NIMIC de alt pion din sistem” nu este ceva posibil, nici nu cred că ar trebui să fie. EȘTI un pion în sistemul sanitar! MF e supus riscului de a greși, la fel ca ceilalți pioni. Cu cât pionii conlucrează mai bine (nu zic că acest lucru se întâmplă), se reduce riscul și pacientul are numai de câștigat. În plus, buna colaborare în sistemul medical, este ceva ce ai susținut întotdeauna pe blog, nu înțeleg de ce acum e altfel.

        Legat de problema compensării medicamentelor, ea nu e de azi, de ieri, nu e specifică pentru situația COVID, nu el (virusul) a generat-o și nici nu o va rezolva.

        Nu vreau să par Gică Contra, combătând tot ce ai argumentat, dar eu cred că acea „recunoaștere” așteptată se reduce, până la urmă, la altceva. Nu spun că e ceva rău (e chiar normal!) ci doar că nu e asumat, ci, din contră, negat cu vehemență.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>