Ufff… Ușurința cu care noi, medicii, asistenții, nutriționiștii (unii dintre) îi spunem pacientului ce-i interzis. Sec și simplu:

– Fără sare, fără dulce/fără carbohidrați, fără aia, fără ailaltă, totul aruncat din mers, cu ochii în calculator, nu ne întrebăm o clipă ce anume, concret, ar trebui să facă/mănânce de mâine, omu` nostru.

Hai să ne imaginăm un pacient cronic cu viață socială activă, om normal la cap, mintea brici, dar care e obez, are diabet zaharat fără insulină, are hipertensiune arterială, “acid la stomac” și acidul uric mare în sânge. De exemplu. Și să ne imaginăm că el, activul social, briciul la minte, s-ar plimba pe la 2-3-chiar 4 specialiști, la toți prin trimitere de la MF. Iar MF,  pierdut în calculator și card blocat și imputări financiare, l-ar trimite unde vrea el, apoi cardiologul ar zice „fără sare”, diabetologul – „fără dulciuri, zahăr, miere, făinoase”, gastroenterologiul „fără legume și fructe crude că dau acid”, reumatologul – „fără carne roșie că dă gută și crește acidul uric”, internistul „fără alcool și țigară că dau cancer și bronșită tabagică”, iar dermatologul +alergologul „fără pește, că poate acela ți-a dat urticaria”…

Iar la urmă… ești tu, unul, UNUL!! Un om, un corp, un organism cu miliarde de nevoi și de valențe, un CNP cu o singură viață pământeană… și ar trebui să faci… ce? CE? Pe care să-l asculți și să-l crezi?

Răspund.

Fiindcă sunt medic de familie, normal că trag spre breasla mea și l-aș propune pe medicul tău de familie ca să analizați ULTERIOR suma tuturor acestor restricții și să construiți ÎMPREUNĂ un regim de viață omenește posibil. Dar, dacă MF-ul tău nu-i ok, alege internistul care își face timp. Sau pe oricare altul e dispus să se rupă de norme și contractul CAS și să redevină MEDICUL tău. Cel mai competent, de altfel, e medicul TĂU doar al tău, deci acela care CHIAR se gândește la tine, fie el cumantul ortoped.

Și atunci, le împarți cam așa:

1.Desparți bolile cronice REALE, constituite, diagnosticate, de PREVENȚIE. Fiindcă una-i (din regim) să eviți o agravare, o complicație a ceva ce DEJA există, bate la ușă și alta e să previi “caii verzi pe pereți”. Mai exact. Una-i colesterolul mare la un tânăr sportiv și alta la un vârstnic diabetic. Una-i să fii diabetic pur și simplu, alta să ai glicemii mari pe fondul unei paralizii și al unei tensiuni uriașe. Una-i să ai tensiunea mare, tu șofer de tir fumător, alta s-o ai mare, tu adolescentă liceană, zână nevinovată, și alta să o ai mare, tu de 70 de ani, diabetic cu insulină.

2.Ierarhizezi, cu ajutorul profesionistului, gradele de risc. Ești ca o casă inundată-n beci. Întâi, vezi de inundație. Să oprești sursa scurgerii de apă. Abia după aceea!! aștepți să se usuce pereții. Iar între timp, fii vigilent, ca la anul să nu se repete inundația. Abia APOI controlezi acoperișul de țigle sparte, dacă-n casă n-ai niciun semn de țiglă spartă. Și doar DUPĂ, te ocupi să speli geamurile și să pui sus perdele noi de Paște.

Cum aplici această ierarhie de bun simț, regimului tău? Iată cum.

a)Încerci să respecți, cât de mult, reguli generale. Mișcarea fizică, nefumatul, alcool cu măsură, oprești tocana de porc îmbuibată noaptea, bagi mâncare mai spre nesărat decât hipersărată, fără ciocolată la greu și alte dulciuri rafinate, fără clisă cu kilu`, sau untură cu polonicul. Aceste reguli generale sunt valabile ORICUI, inclusiv mie. Deci FĂRĂ EXCESE. Faci ca ÎN MAJORITATEA ZILELOR acestei vremelnice vieți pământene, să fie așa. Iar dacă, într-o zi, scapi frâiele – niciun bai! Să-ți tihnească. De mâine, redevii copil cuminte.

b)În afara regulilor generale, faci scala tuturor bolilor tale, și izbești prin regim boala cea mai la îndemână. Aici, CLAR te ajută medicul! De exemplu, la un diabet corect diagnosticat, mult mai important e controlul dulcelui, decât al sării unei hipertensiuni îndoielnice. Primul poate lovi rapid, al doilea mult mai târziu! Sau. Dacă ești copleșit de un colesterol mare dictat genetic, mult mai importante sunt statinele (medicament) decât să nu mănânci ouă sau ficat. Sau. Dacă ești obez, mult mai important e să scazi în greutate prin sport+mese la ore fixe corect echilibrate, decât să-ți refuzi o felie de șuncă.

c)Recunoști și ȘTII că orice regim, ORICE REGIM!! trebuie gândit ca să fie aplicabil în funcție de programul tău de lucru, de banii tăi și de mâncarea care îți place. Fiindcă un regim eficient este acela menținut cu anii, cu deceniile, nu fanatic/fascist o lună, apoi gata. ORICE regim alimentar dictat de boli este, de fapt, o schimbare de viață și devine valoros dacă ți-l asumi pe veci. Deci, mai bine pe veci o mâncare „ceva mai puțin grasă sau sărată”, decât zece zile cu broccoli+ o frunză de salată verde, după care-ți bagi picioarele în toate. Un regim corect/eficient/persistant este o negociere cu tine însuți:

-Ce pot pune în farfurie, astfel încât viața mea să fie trăibilă frumos, iar eu să îmi pot respecta promisiunile definitiv?

Din aceste motive, eu:

• nu pot trasa strategii unitare
• nu vă pot răspunde cu DA/sau NU la întrebări, fiindcă fiecare om e un univers, iar corpul+bolile lui se rezolvă cu “depinde”.
• regimul ideal este cel definitiv, unde constanta „timp” e mai importantă decât „intensitatea”: mai bine lung și blajin, decât scurt și sever. Zic…