Cartea Otiliei, aici!
Dom`doctor Ioneleee! Bagă-ţi şi mătura-n fund!
Lui Ionel, proaspăt angajat la o multinaţională, şeful de secţie îi face instructajul postului.
-Dom` Ionel!… Fiindcă aici suntem ca o mare familie. Nu ne adresăm protocolar. Deci, dom` Ionele, postul dumneavoastră nu-i greu. Iată. Vă aşezaţi pe acest scăunel. Cu mâna dreaptă apăsaţi ritmic butonul roşu, cu stânga butonul verde. Dar să nu rămâneţi în urmă, fiindcă e catastrofă! Opriţi banda. Din acest motiv, cu ochiul stâng urmăriţi la ce fază de producţie a ajuns colegul din stânga, iar cu dreptul ce face colegul din dreapta. Există momente de pauză, trei- patru secunde. Pentru acestea, aveţi aici pregătită o mătură pe care o introduceţi în fund şi efectuaţi mişcări de semicerc cu fesele. Ca să păstraţi mereu curăţenia la locul de muncă. Numesc „curul” – fese, Dom` Ionele, fiindcă suntem titraţi.
Pare banc, dar nu-i!
Întrebaţi medicii de familie. „Dom`Ioneii titraţi” ai sistemului.
Toate, dar ABSOLUT toate găurile în care nu există norme, legi readaptate secolului actual, nu există buget şi soluţii, s-ar vrea umplute cu medicii de familie. Fără contracte, fără detalii, fără bani… numa aşa.
Eu mai cred că, până şi ăia ce declară public „medicul de familie trebuie să…”, ştie precis că nici vorbă să trebuiască. Pe alocuri este mai nasol: nu numai că nu-s obligată, dar teoretic nici dreptul nu l-aş avea. Cum ar fi să prestez munca altei specialităţi, să reţin la fişă acte de identitate, să legitimez, să încalc secretul profesioanl fiindcă cere banca sau executorul.
Iată o scurtă listă a ceea ce se presupune că aş fi OBLIGATĂ să fac, dar NU-I aşa:
-protecţie socială în sat
-medicină sportivă
-medicină de urgenţă
-gărzi neplătite şi la mine-n bucătărie
-medicină şcolară
-medicina muncii, „medicina de întreprindere” la biserici, filarmonici şi în porturi
-controale rutiere
-inspecţie fiscală şi organizarea de dosare pentru plătitorii de taxe
-intrarea intempestivă în secţiile de votare (m-ar râde şi curcile să apar pe acolo cu tăşcuţa de doctoraş!)
-colectarea de impozite, plus informarea cetăţeanului privind noul cod fiscal
-suplinirea asociaţiilor de veterani
Destul e oare????
Că-s numa` primele! Mai am.
Sunt chestiuni despre care nici presa şi nici mare parte a politicienilor n-are habar. De aia ajung sistematic la presupunerea că ar fi de competenţa noastră, a medicilor de familie.
Asta după 26 de ani de la „fie iertatul”.
Ufff. Și tot cretini suntem! Încă.
Cu curaj si inteligenta ai aratat nepasarea politicienilor romani vis a vis de statusul medicilor de familie!Ai aratat mizeria la care suntem supusi si din pacate o acceptam!
Politicienii asteapta sa treaca trei zile de la cele prea frumos spuse de tine, dupa care se va lasa tacerea dorita de ei.Oare chiar asa se va intampla? Chiar asta este soarta care ne asteapta? Chiar atat meritam de la trecerea noastra prin viata?
Cândva li se spunea „factotum”. Era persoana fără fișa postului care rezolva tot ce intervenea în afara atribuțiilor personalului normat pe funcții dar uneori le ținea locul acestora pentru scurt timp. Deși nimeni nu-i întreba de studii, se pricepeau la orice. Unii erau încadrați pe diferite posturi dar fără atribuții clare, alții îndeplineau aceste „sarcini” voluntar, pe lângă cele din fișa postului. Acestora din urmă li se spunea și „învârtecuși” și erau „răsplătiți” sub diferite forme: fie li se iertau multe „scăpări” și absențe, fie diverse prime și avansări peste rând. Oricum, se alegeau cu avantaje până la urmă materiale.
Observ că forma modernă a factotumului (M.F.) a evoluat (având obligatoriu diplomă și grad), alegându-se însă doar cu ponoase și cu titlul de „acar Păun” (dacă lucrurile ieșeau prost). Din respect nu mi-am permis să folosesc titlul de „țap ispășitor”, deși tocmai la asta m-am gândit! Se pare însă că mentalitatea celor care pretind astfel de servicii n-a evoluat prea mult, adică deloc. Ba parcă a involuat! Au devenit obraznici și mitocani.