Prima pagină » Eseu » EVELYNE

Comentarii

EVELYNE — 8 comentarii

  1. La naiba, a trebuit sa astepte 40 de ani poate, sa se-mbete si sa poata marturisi durerea aia crunta. Ce nu pricep eu, e cum de a ajutat-o dracul sa dea afara incarcatura otravita si popa cu-ale lui puteri, n-a reusit… Urmarea confesiunii care-a fost? Dupa trezire, privire incurcata de vinovatia de a fi incarcat cu asa oroare un om la care tinea nespus (asta e clar!) sau „rusinea” ca i s-a putut intampla una ca asta (fie betia, fie sotul si pedofil si adulterin)? Se zice ca uitarea relelor ajuta omul sa raman intreg la minte, in cazul Doamnei E cred ca a fost iertarea. Si mai cred ca fix atunci cand l-a iertat, a crapat si nestapanitul.

    • Adina. E proză scurtă. Faptul că scriu proză la persoana întâi, e o tehnică, apropie cititorul și dă forță mesajului. Evelyne nu-i o știre de presă. E literatură izvorâtă din imaginația mea.

      • Slava Domnului! Oricum m-ati lovit 😀 . Lipsa mea de vigilenta sa fie de la faptul ca n-am mai citit beletristica din liceu – cand eram nevoita s-o fac – sau pentru ca eu chiar stiu bine de tot o misterioasa doamna, singura de peste 40 de ani de dupa divort…

Lăsați un mesaj...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.