Iată opinia chirurgului Oana Goidescu:

Am „hemoroism”.  Afirmaţie făcută cu maximum aplomb şi durere în voce, atât la camera de gardă cât şi în policlinică.

Dar, hai s-o luăm şcolăreşte. HEMOROIZI, nu HEMOROISM!

Hemoroizii nu-s chiar ce crede lumea, categoric nu-s “viermi”.

De văzut, se văd doar cei externi. Și  ei săracii, hemoroizii EXTERNI, sunt consecinţele celor INTERNI care şi-au făcut de cap până n-au mai putut. Practic, sunt nişte varice, dar cu altă localizare decât picioarele. Iar “boala hemoroidală”, cum o numim noi, este destul de păcătoasă.

Primul, şi cel mai important aspect pentru medicul care ajunge să îi trateze, e MOTIVUL apariţiei. CAUZA.

Poate fi o boală locală dată de statul prea mult pe scaun, efort fizic intens, deseori de genetică, un regim alimentar condimentat etc. Dar hemoroizii pot fi şi simptomul altor boli, câteodată nasoale.

Orice împiedică întoarcerea venoasă – din motive de compresie intrinsecă sau extrinsecă, sau un ficat bolnav care nu mai poate prelua sângele din circulaţia portală -, poate duce la apariţia hemoroizilor simptomatici.

Pe scurt: o altă cauză a hemorioizilor poate fi şi ciroza, cancerul colorectal, sau prin pelvis! Nu uitaţi asta.

Din aceste motive, diagnosticul hemoroizilor nu se opreşte la constatarea că ei există, ci trebuie continuat până la stabilirea cauzei: ecografie abdomino-pelvină, colonoscopie. Abia după, poţi spune că ai un diagnostic corect.

Al doilea motiv pentru care suferinţa generată de hemoroizi este percepută până în vârful capului, sunt complicaţiile. Și se complică, nu glumă.

Odată apăruţi, ei cresc. Se poate ajunge la “prolapsul postdefecaţie”, (adică ies din fund la scaun). Acesta, (prolapsul, ieşitura), întâi se reduce singur, apoi se ajunge la “mai intră numai împinşi cu degetul” apoi ies din locaş la simpla poziţie în picioare. Cum hemoroizii interni sunt acoperiţi de mucoasă, zemuiala locală, iritaţiile şi senzaţiile nu tocmai de catifelare, devin o regulă.

O altă chestie care deranjează, este hipersecreţia de mucus. Fundul e mai mereu ud şi iritat, se calmează ceva ceva după toaletă locală.

Ceea ce aduce cel mai des pacientul la doctor, este sângerarea. Un scaun mai dur rupe ciorchinii de vene dilatate, curge sânge şi sună alarma!

Redutabilă şi zgomotoasă e o altă complicaţie: tromboza. Adică sângele împins din hemoroizii interni supraîncărcaţi, ajunge în  cei externi unde se încheagă. Chestie de obicei precipitată de statul mult pe scaun, un efort brusc şi intens (gen ridicat mobilă) sau vara , când sângele e mai vâscos. Doare ca naiba, vezi pacientul de la uşă că e palid, transpirat şi refuză să ia loc pe scaun.

Între timp, reţine vorba: „tot ce pişcă limba, arde fundul!”

Fiindcă tot o complicaţie, dar de data asta făcută cu mână (gura) proprie, este mâncatul condimentat tare, sau băutul de alcool tare.

Aşa că, dacă ai combinat adreiul cu usturoiul şi piperul cu hreanul, şi le-ai stropit cu tărie, la următorul scaun… poţi să dai probă pentru coloana sonoră din „Tarzan”. Ți-am mai spus şi în alt articol că “gura bate curul”. Valabil şi aici. 

Ce ai tu de făcut dacă te trezeşti blagoslovit cu aşa ceva?

Păi,

-până ajungi la doctor, controlează ce mănânci! NU CONDIMENTE, NU IUTE!

-nici constipaţia nu e bună, NU CONSTIPAȚIEI, dar

-nici diareea nu te ajută, dimpotrivă. NU DIAREE!

-e bine să ai un regim echilibrat din care să lipsească cu desăvârşire chestiile pişcăcioase.Tărie? Câh! Șpriţ, bere DA, hai că nu am pretenţia să devii abstinent. Dar NU TĂRIE!

-IGIENA LOCALĂ. Vorbe mari, uşor de pus în practică.

Uită chestia cu „m-am dus la farmacie şi mi-a dat…” ceva cremă care o mai fi la modă. Sau, dacă tot o iei, foloseşte-o corect. Cremele de fund, se bagă ÎN FUND! Nu te spoieşti cu ele împrejur, că te iriţi. 

Cel mai bine, însă, e să te duci la doctor.

Mai ales ca să nu afli prea târziu că hemoroizii pe care i-ai îngrijit cu drag au în spate cine ştie ce boală urâtă. Și tot doctorul o să hotărască tratamentul. Că are de unde alege!

Succes. Jos hemoroizii!