A pornit de la un articol de presă cu următorul titlu: “Știați că, acum, fiecare medic de familie se gândește la CÂT VA AVEA DE PLĂTIT DUPĂ PACIENTUL CARE TOCMAI A INTRAT LA CONSULTAȚIE?”.

Titlului îi urma… o poză cu un medic care se ține de tâmple, încruntat și gânditor, apoi textul propriu zis.

Și da, mărturisesc că, citind titlul, am avut revelația nebună că FIX la asta mă gândesc când văd pacientul. Doamne… dar exact acesta este și primul meu gând! Oare ce mi se va imputa în 2019, dacă-mi fac azi treaba ca lumea? Oricum, deja nu mai roșesc, nu fac tahicardie, nu mai transpir de rușine să-l întreb (fiindcă-i musai să-l întreb!) – nu unde-l doare, ci dacă are bani la bancă.

Iar în timp ce eu îmi savuram revelația nebună, tocmai intră, pe grupul virtual cu medici de familie, un mesaj al unui coleg – prieten, referitor la același articol. Îl redau integral. Dr. Laci Toth s numește colegul. Iată mesajul.

“Da, de foarte multe ori am avut sentimentul, gândul acesta, cât voi avea de plătit peste un an sau doi după pacientul pe care l-am consultat azi, fiindcă așa de perfid este sistemul nostru sanitar, că niciodată nu ești în siguranță, nu-i sigur că ce-ai făcut azi nu se va repercuta asupra ta după o perioadă oarecare.

Este o stare aproape schizofrenică.

Indiferent cât de bine ai făcut ceva la un moment dat, după un timp vin guzganii și îți

demonstrează că n-ai făcut bine și îți și impută, că doar este vorba de „bani publici”.

De ce suntem nevoiți să practicăm în această stare profesia aceasta considerată nobilă ?

Răspunsul, cred că nu-l vom avea niciodată.”

Dr. Toth Laci, MF Arad