În sala de așteptare la clasa a doua
Mai ştii cum se numea halta
în care trenurile noastre
s-au încrucişat prima oară
în mers?
Trenul tău brut, abia grunduit,
de fapt nefinisat.
Al meu roz, cu cerculeţe
portocalii şi steluţe ridicole.
Mai ţii minte cum îţi ofensa
trenul meu simţul cromatic?
Îţi propteai barba în pumni,
indulgent,
şi mă priveai la geam
cum trec pe lângă tine,
în nemulţumitor destin,
mereu paralel şi mereu în
sensul opus.
Mai ştii să-mi spui de ce
te-ai agăţat îndârjit,
în ultimul moment,
de ultimul vagon,
înfruntând ofensa
de parcă ţi-ai fi fost
propriul duşman?